Istoric vorbind,din punct de vedere al conditiilor reale,economice,sociale,militare,este evident(dupa Schisma si mai ales dupa caderea Constantinopolului) ca tarile ramase ortodoxe sub nici o forma nu putea atinge anvergura expansiunii propovaduirii catolice.Pur si simplu conditiile istorice nu le-au permis,erau natii mai mult defensive,sub presiunea altor mari imperii,limitate la zona lor geografica.Imperiul Rus ar fi putut fi eventual o exceptie.Strict neutru vorbind propovaduirea s-a facut la o scara mai larga de catre tarile mai puternic economic si militar.Restul cu picatura,pe unde au apucat sau s-au rezumat la a apara cu disperare specificul existent,ca o reactie la pericolul asimilarii de catre marile puteri.Nu imi dau seama in ce moment istoric ar fi putut mai mult.Pentru mine problema propovadurii,oricat de cinic ar suna,a fost determinata,de la un anumit moment istoric, direct si inevitabil de conditii concrete,explicabile.Va imaginati pe Stefan Cel Mare trimitand misionari ortodocsi sa converteasca pe catolicii din Spania sau Franta?Efectiv nu aveau cum,riscau sa fie spulberati intr-un conflict direct,pe sistem ,,intre ciocan si nicovala"cu marile puteri.Unde sa se duca atunci,cand Imperiul Otoman le batea la usa zilnic?Nici economic nu steateau bine ca sa fi incercat o evanghelizare la mari distante.Nu cred ca bulgarii sau sarbii ar fi putut trimite misionari ortodocsi,in acele timpuri,in Japonia de exemplu,cum au facut iezuitii in 1549.Estul si Vestul s-au dezvoltat diferit si asta a influentat inclusiv raspindirea religiei.