[Mosh-Neagu]

Luca XIV / 25-27 : Si mergeau cu ei multimi multe; si, intorcandu-Se, a zis catre ele : (26) Daca vine ceineva la Mine si nu uraste pe tatal sau si pe mama si pe femeie si pe copii si pe frati si pe surori, chiar si pe sufletul sau insusi, nu poate sa fie ucenicul Meu. (27) Si cel ce nu-si poarte crucea sa si nu vine dupa mine, nu poate sa fie ucenicul meu.

Sf Teofilact Al Bulgariei – Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Luca:
http://www.scribd.com/fullscreen/36283142 Pag 206-207
Fiindca multi din cei ce mergeau cu Iisus, nu cu toata osanda si lepadarea Ii urmau Lui, ci mai reci erau, pentru aceasta, invatandu-i pe dansii cum trebuie sa fie „ucenicul” Lui, hotaraste cele ce se cuvin acestuia si oarecum, il inchipuieste si il zugraveste [il infatiseaza], invatand ca se cuvine ca el sa urasca nu numai rudeniile lui cele dupa trup, ci si sufletul sau.
Si vezi sa nu fii rapit de intelesul cel simplusi fara de socotinta, caci Iubitorul de oameni nu ne invata cruzimea, nici nu sfatuieste sa ne omoram. Ci voieste ca adevaratul Sau ucenic, atunci sa le urasca pe rudenii, cand acestea il impiedica de la cinstirea de Dumnezeu si, din pricina dragostei catre dansii, este oprit el de a face lucru cel bun. Pentru ca de nu il vor impiedica [de la cinstirea de Dumnezeu], invata Domnul a-i cinsti mai vartos, pana la suflarea cea mai de pe urma.Si cum invata Hristos acestea? Prin cea mai mare invatatura, adica prin cele ce Insusi El le-a facut, caci lui Iosif ii era supus (Luca 2,51), macar ca nu era cu adevarat tatal Lui, ci numai era socotit asa. Iar de Maica Sa, atata purtare de grija avea in toata vremea, incat nici cand era rastignit nu a trecut-o cu vederea pe dansa, ci a incredintat-o ucenicului celui iubit, (Ioan 19, 27).Asadar cum Acela care invata unele ca acestea prin lucruri, altele prin cuvinte ar fi sfatuit? Dar, ceea ce am zis, ne porunceste noua sa-i uram pe parinti, [atunci] cand pentru cinstirea de Dumnezeu este primejdie. Caci, daca la un folos ca acesta, ne stau noua impotriva, atunci nu sunt socotiti nici parinti nici rude. Inca si de aici este aratata ceea ce zice, dintru a porunci sa urasca [ucenicul] „si sufletul sau” caci cu adevarat nu ne porunceste sa ne omoram noi singuri, ci de poftele sufletului care ne despart pe noi de la Dumnezeu, sa ne lepadam. Si de ne va sta inainte mucenicie, sa nu purtam grija de suflet, ci numai de dobanda cea vesnica ce ne sta inainte. Si cum ca acestea ne invata, si nu sa ne omoram noi singuri, arata iarasi El Insusi, prin aceea ca diavolul, ispitindu-L pe Dansul, sa Se arunce Insusi de pe templu, a alungat ispita, (Matei IV – 5-7) Si nici nu se dadea pe Sine iudeilor, ci se departa si prin mijlocul lor trecand, se tainuia [ascundea] de ucigasi (Luca IV – 29-30; Ioan 8, 59)
Deci acela care se vatama la cinstirea de Dumnezeu de oarecare dintre rudenii, si primeste dragostea cea catre dansii, si mai mult o cinsteste pe aceasta decat a placea lui Dumnezeu, si inca pentru iubirea de viata de multe ori si mucenicie stand inainte, intru lepadare cade, acesta nu poate sa fie „ucenic” a lui Hristos.