Una trista, una nu
Mircea Cartarescu
--------------------------------------------------------------------------------
In stilul lui Bacovia
e seara si ninge-ndesat
zapada-n zapada se lasa
si abia ma mai misc inghetat
si abia mai stiu drumul spre casa
e bezna un caine-a latrat
de-acum n-are rost sa mai sper
sprijinit de un stalp un soldat
si-aprinde tigarea stingher
e noapte si ninge turbat
si nu mai zsresc nici un drum
cum viata-i un loc departat
cum totu-i mai simplu de-acum!
Nichita Stanescu
-----------------------------------------------
Cantec de dor
Ma culcasem langa glasul tau.
Era tare bine acolo si sanii tai calzi imi pastrau
tamplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cantai.
Poate ceva despre crengile ai apele care ti-au cutreierat
noptile.
Sau poate copilaria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cantai.
Ma jucam cu palmile in zulufii tai.
Erau tare indaratnici
si tu nu ma mai bagai de seama.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plangeai.
Poate doar asa, de tristetea amurgurilor.
Ori poate de drag
si de blandete.
Nu-mi mai amintesc de ce plangeai.
Ma culcasem langa glasul tau si te iubeam.
decembrie 1956
Luna in camp
Cu mana stangă ti-am intors spre mine chipul,
sub cortul adormitilor gutui
si de-aa putea sa-mi rup din ochii tai privirea,
vazduhul serii mi-ar parea caprui.
Mi s-ar parea ca deslusesc, prin crenge,
zvelti vanatori, in arcuitii lei
din goana calului, cum isi subtie arcul.
0, tinde-ti mana stanga catre ei
si stinge tu conturul lor de lemn subtire
pe care ramurile i-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au ratacit cu timpul, pe intins.
Eu te privesc in ochi si-n jur sa sterg copacii
In ochii tai cu luna ma rasfrang
... si ai putea, uitand, sa ne strivesti in gene
dar chipul ti-l intorn, pe bratul stang.
|