[totedati]

ca unul din noi, adică acum cunoaște si binele și răul DAR consideră cunoașterea răului un lucru bun! ăla e păcatul și din acel păcat, eroare, vin toate celelalte păcate, toate se pot reduce la « e un lucru bun cunoașterea lucrurilor rele »!

dumnezeu ne-a interzis inițial cunoașterea nelimitată, și a lucrurilor bune si a celor rele pentru că nu era pregătiți pentru asta ... nu eram pregătiți nici atunci, nici acum, de nenumărate ori se vede că alegem să facem aceeași eroare, să considerăm cunoașterea lucrurilor rele ca un lucru bun și sfârșim prin a gusta fructele acestor lucruri rele ... a separa binele de rău e un proces pe care îl înveți această cunoaștere nu vine de la sine, din nimic, doar din exercițiul pur al logicii și rațiunii umane ... nu e un proces abstract ci pentru o ființă limitată cum e omul doar prin cunoaștere în sens biblic adică experiență fizică directă ... și până înveți ce e bine și ce e rău de multe ori e prea târziu pentru a evita efectele lucrurilor rele ... intri într-o spirală, într-un cerc vicios al păcatului, cam cum e dependența de droguri sau medicina modernă care tratează efecte urmărind doar evitarea durerii fizice cu orice preț chiar dacă durerea te ajută să găseșți cauza corectă a bolii, evitând doar durerea și nu cauza bolii ceea ce duce la un șir nesfârșit de false soluții pentru că soluția corectă ar fi fost să eviți cunoașterea acelui lucru rău de la început!

să nu cumva să mai aibe acces la pomul vieții înseamnă că dacă ar fi respectat poruncile divine omul, adam si urmașii lui, ar fi fost nemuritor! mâncând din pomul vieții de fiecare dată când ar fi avut nevoie nu ar mai fi cunoscut moartea așa cum o cunoaștem noi ... de aceea în paradisul adamic nu exista moartea ca fenomen fizic de degradare a corpului uman ...