draga urzicuta,cind am citit parca am vazut-o pe mama .Toata viata ne-am rugat de ea sa ne de-a voie sa avem un ciine,dar ea...ciinele sa stea in curte!Acum ii dau lacrimile cind (dupa o vacanta)vin sa-mi iau catelul de la ea,si sa stii ca e mai haioasa de cind habiteaza cu catelul meu.il iubesc enorm si el ma iubeste f mult cit am fost plecata afara (citeva luni)s-a imbolnavit de ficat ,daca s-ar intimplaceva cu el...Pt ca e... ca o jucarie vie (are1,50 kg)si te iubeste neconditionat,cind esti trist nu stie ce sa mai faca sa uiti si sa zimbesti din nou.Eu ama suferit enorm ca nu am avut ciine si cum mi-am cistigat independenta financiara mi-am luat ciine,prb e ca trebuie sa faci ciratenie mai des din cauza parului dar...se compenseaza.Sotul meu tot educatie spartana a primit dar intr-o luna au ajuns prieteni pt ca nu poti sa nu-i iubesti desi il enerveaza ca e gelos pe el si sare la el daca vine brusc sa ma ia in brate,i-a aratat"si certificatul de casatorie dar ,tot la muscat"si cu toate astea il iubeste cae un"narod si jumatate".iar iarna il imbracam ca este-i este frig cu flanelute tricotate de mama.deci ce sa-ti spun ii iubesti pt ca nu poti sa nu-i iubesti :thumbsup:
|