pacatul , in esenta, este orice actiune care lasa in urma Risipa, adica se pierde ceva ce inca este bun si folositor.
La origine, in ebraica, acest termen inseamna, "A rata" , iar in greaca, "a nu nimeri centrul", deci expresie care indica acest lucru, ; De altfel expresiile din popor ca : "Nu arunca acel lucru, caci e pacat de el", sau referitor la cineva care a murit de tanar "pacat de el"; sau cand cineva a ratat un eveniment frumos sau important , exclamam "Ce pacat" , toate astea dovedesc ca, de fapt , pacatul , este asa cum am spus mai sus, Orice actiune prin care se pierde 'miezul' care inca exista , si , prin actiunea noastra [imperfecta], l-am pierdut, sau nu l-am "consumat" in totalitate.
Citat:
În prealabil postat de iRoDiOn
- dc este pacat sa fumezi? cu cel deranjez eu divinitatea daca fumez? ce este gresit in asta?
|
Ce se pierde in cazul fumatului...?
Pai, in esenta energie - in primul rand corpul tau este nevoit sa curete toate acele toxine venit din otrava din tigara;
- apoi cea cu care ai muncit si ai castigat bani cu care cumperi tigarile
si timp;
Toate astea pentru o scurta anestezie a nervilor [provocata de substantele din tutun] , asta ca o altenativa la solutiile de a infrunta o situatie mai tensionata[fie eea si plictis]
Daca faci un bilant , este clar ca este daunator , si numai pierdere;
Este clar ca pacatuiesti fata de tine ;
Acum si de ce fata de divinitate -? - ca sa intelegi si sa accepti asta, iti trebuie o mare umilinta, prin care sa intelegi intai ca toate, absolut toate , sunt date tie (inclusiv corpul, caci nimic nu are omul si sa spunca ca este al lui de drept, ca l-a creat prin propria lui putere si materie) in dar , instrumente spre evolutia ta spirituala. Acum tu ai si libertatea sa te foloseste de ele cum vrei, suportand insa efectele corespunzatoare fiecarei fapte.
Se intelege de ce este de fapt o ofensa astfel adusa divinitatii, prin folosirea nechibzuita a darurilor sale. Adica o ofensa adusa bunatatii si Intelepciunii sale;
Este ca si cum tatal tau, purtand de grija cu dragoste, iti da o haina ca sa te poti imbraca, sa poti merge pe strada la studii, cu prietenii etc, sa te feresti de frig etc, si tu incepti sa iti bati joc de ea{mai tai din ea, o mai mazgalesti etc, ca te plictisesti, sau ca sa fii "in rand cu moda, etc").
Citat:
În prealabil postat de iRoDiOn
- dc este pacat sa te "desfranezi"? este ceva firesc, si evreii aveau mai multe femei cu care pacatuiau.
|
Desfranarea in esenta este orice actiune prin care , omul este condus[adica guvernat, stapanit pe tot parcursul savarsirii acelei actiuni] in acea actiune , de fapt de pofta oarba si lacoma a simturillor , si nu de Intelepciune si Iubire.
Astfel este lesne inteles ca, actionand asa, omul nu poate comite ceva bun si intelept, si face o risipa, deci si pacat (mananca mai mult de cat e necesar corpului - din desfraul simtului gustului;
vorbeste mai mult de cat ii este dat in inima sa rosteasca;
etc.;
si in cazul sexualitatii, se aplica acelasi lucru - de dragul senzatiei materiale ce o simte in trup ,cu care isi gadila sufletul, omul face act sexual - care a fost si este de fapt lasat doar in cazul in care cei doi doresc sa aduca pe lume o fiinta umana;
Risipa aici este uriasa, caci , acele celule (din samanta barbatului) sunt cele mai complexe din tot organismul, fiind cele care aduc pe lume o noua viata; organismul va cheltui [sub forma proteinleor, si vitaminelor] o cantitate enorma de energie pentru a a nastere altora[celule]. asa se si explica epuizarea atat de mare dupa actul sexual, dar si efectele asupra memoriei, sanatatii rinichilor, oaselor etc.)
Si deci in final, poti avea o singura sotie , si sa fii totusi mai desfranat cu ea decat unul care are totusi trei, dar care respecta oridinea [stabilita de Dumnezeu, in privinta sexualitatii, sau a altor relatii implicate in casnicie]
Faptul ca evreii aveau pe atunci mai multe femeii, nu inseamna ca asta a fost si indemnul expres a lui Dumnezeu, sa fie asa{voia expresa a Lui DUmnezeu, in aceasta privinta reiese clar din prima carte a lui Moise, Facerea, unde spune ca Dumnezeu la crreat pe om -" barbat si femeie ",; nu 'barbat si femei';
.. Aceasta a fost ingaduit de Moise ,din mai multe motive - Fie prima femeie nu rodea; Fie , pentru ca inima lor nu mai era sensibila la dragoste adevarata, si li se impietrea, - ceea ce ii conducea astfel la dorinta de a cauta "bucuria si fericirea" la alte femei, li s-a ingaduit sa isi ia mai multe sotii.
De altfel este acelasi lucru cu aparitia [ingaduirea ] divortului [sau a "cartii de despartire]. Iisus explica asta ca, nu a fost voia lui Dumnezeu, sa se intample asa[deci nu asa ar fi vrut Domnul sa decurga lucrurile] ci a ingaduit asta pentru "invartosarea[impietrirea] inimii lor;"
Acelasi lucru este si in privinta alimentatiei . Faptul ca oameni [primii, de atunci, dar si noi astazi] , am inceput sa sacrificam animale pentru ca sa ne potolim foamea, nu inseamna ca asta a fost si in ordinea si felul cum a creat DUmnezeu de fapt omul. [in facere, tot primele capitole, spune Dumnzeu ca de fapt, hrana pe care i-a pregatito si i-o ofera omului este "toată iarba ce face sămânță de pe toată fața pământului și tot pomul ce are rod cu sămânță în el. Acestea vor fi hrana voastră."[fac.1:29] . Apoi ,pentru ca omul a cazut din armonia cu natura si Dumnezeu, deci s-a schimbat si constiinta lui, dar si natura fizica si sufleteasca odata cu ea, totusi, Domnul[stiind si vazand ce s-a intamplat] a lasat omul sa faca precum vrea , ca hrana .
Sunt chestiuni delicate in privinta carora nu trebuie sa te pripesti a le inteelege.
Citat:
În prealabil postat de iRoDiOn
- de unde stim ca Dumnezeu este bun? daca Dumnezeu este la calea de mijloc, nici bun nici rau? avem zile cu soare si zile cu nori.
|
Daca Dumnezeu nu ar fi bun, atunci , practic, nu ar mai fi Dumnezeu....ar fi altceva, o fiiinta , si nu ar exista vesnic.De fapt asta si deosebeste pe Creator , de creatura sa, pe Dumnezeu de om,- perfectiunea.
Bun inseamna : Fara de greseala ;
iar daca Dumnezeu nu ar fi fost de greseala, el nu ar mai fi putut crea. Caci odata cu crearea universului si a tota lumea, el a subordonat asta si unor legi [atat spirituale, cat si fizice] care sa guverneze pe acesta, ca el sa poata exista.
Exista un sistem de valori relative, in lumea noastra de bun-rau.[in care au intrat primii prin cadere] . Insa Dumnezeu este de fapt chiar Binele Absolut. El este Binele[nu acela pe care il intelegem noi ]. INtelepciunea . Iar Raul [Absolut] este tocmai absenta acetui Bine [ dintr-o fiinta creata de el - iar asta este miracolul intregii creatii, Caci EL a facut asa natura creatia , ca sa fie posibilta si asta - departarea perfecta de EL - si astfel creatura sa fie perfect libera [deci asemenea cu el]
Citat:
În prealabil postat de iRoDiOn
NOI CREDM IN DUMNEZEU SAU IN RELIGIE, IN BISERICA?
|
Religie , de la latin. Relegio - care inseamna :"A relega [pe om(creatura) cu Dumnezeu[creatorul] "
Singura religie autentica si vie este "Fapta [de iubire]", ea fiind singura capabila de a-l relega pe om cu Dumnezeu [simpla acceptare a existentei divinitatii, nefiind capabila de asta].
De aceea a fost necesar ca Insusi Dumnezeu sa vina la noi , in trup, [in Iisus ], pentru a ne redescrie [si in primul rand prin exemplul personal, invatatura vie], calea prin care ne putem reintoarce la Dumnezeu, si Tatal nostru. Si tocmai pe asta a pus , in esenta , Domnul acceptul , pentru mantuire, salvare[din starea de greseala (permanenta)] :Faptele [de dragoste] . Iar credinta[in faza ei activa] este , de fapt, vadinta in actiunile savarsite.
Credinta este , in faza ei pasiva, acceptarea neconditionata a spuselor unei persoane ca fiind bune si adevarate. Apoi , aplicandule, omul capata o Incredintare, ca cele spuse sunt asa precum a acceptat initial, si persoana respectiva a grait adevarul.
Prin faptul ca aplicam invatatura, deci de fapt credem in acea persoana [pentru ca suntem incredintati launtric de dragostea sa ce este dincolo de cuvinte, si care se simte; La fel cum este si copilul incredintat launtric de dragostea parintilor sai, si accepta tot ce spun acestia]
Biserica este In fapt, Toata aceasta creatia fizica . Omul,in mijlocul creatiei, isi putea [initial] usor recunoaste creatorul sau, si trezi sentimente de dragoste si multumire pentru acesta, si inalta inima catre EL. Insa cand a cazut[din proprie vointa], asta nu s-a mai intamplat asa usor, si el [omul] a simtit nevoia de a avea o incapere, si obiecte care sa ii reaminteasca de existenta acestui creator. Iar Domnul a incuviintat si recomandat asta [construirea lor].