Ideea de asigurări de sănătate este o aiureală. Indiferent că sunt asigurări de stat sau private.
De ce este o aiureală ? Fiindcă asigurările nu au sens decât în situațiile în care producerea evenimentului asigurat are o probabilitate foarte mică, dar potențial devastator. De exemplu, are sens să îți asiguri casa împotriva incendiului sau cutremurului. În aceste cazuri, prima de asigurare va fi mică. Dacă expiră perioada de asigurare și nu s-a produs evenimentul asigurat, răsuflii ușurat: ai plătit o nimica toată. Dacă s-a produs evenimentul asigurat, ai încasat o despăgubire fără de care nu ai fi făcut față.
Dimpotrivă, a te asigura contra evenimetelor cu probabilitate=1 este absurditatea însăși. Vei plăti integral despăgubirea prin primele anuale, la care se adaugă taxele, comisioanele, spezele și profiturile unui intermediar: societatea de asigurare.
Dar asigurările medicale sunt asigurări împotriva unor evenimente cu probabilitate egală cu unu. Mai devreme sau mai târziu, te vei îmbolnăvi. Mai devreme sau mai târziu, vei avea nevoie de o investigație, de un tratament. Nu are sens să te asiguri. Statele știu foarte bine că, dacă ar lăsa la aprecierea oamenilor dacă se asigură sau nu, foarte puțini se vor asigura. Și atunci, introduc asigurările obligatorii, în speranța că, astfel, se va ieftini prima de asigurare. E un principiu care poate funcționa în alte privințe, unde obligativitatea ieftinește polițele (ca la RCA, de exemplu), dar nu poate funcționa în sistemul de sănătate, din cauza unor caracteristici absolut specifice. Rezultatul nu va fi decât creșterea de neoprit a facturilor medicale. Până la urmă, facturile umflate se răsfrâng asupra primelor viitoare, fiindcă societățile de asigurare, de stat sau private, nu fac decât să distribuie costuri asupra mai multora.
Acesta este motivul pentru care vedem pacienți tot mai săraci și medici tot mai săraci. Ei se uită pe fereastră și văd o clădire cu din ce în ce mai multe etaje: este noul building al societății de asigurare.
|