De acord cu dumneavoastră. Bine ar fi să nu avem nevoie de stat pentru ajutorul ăsta. Bine ar fi să-l facem noi, în familii, în biserică... Dar realitatea este că nu-l facem, că familia e într-o foarte gravă criză, pentru că îşi abandonează copiii (născuţi şi nenăscuţi), bătrânii şi bolnavii. Pentru că iubirea s-a răcit şi a devenit indiferenţă, moarte sufletească.

Statul s-a construit pornind de la neam, care ar fi o familie lărgită (Mai bine zis, ar fi subordonat neamului). Dar conştiinţa că aparţinem aceluiaişi neam s-a diluat foarte mult.
Nu văd cum am putea-o reînvia.