Unul dintre părinți îmi zicea că un soldat i-a povestit, spunându-i: „Purtam război în părțile Africii cu mauritanii. Fiind biruiți de barbari, am fost alungați. Barbarii ne urmăreau, așa că mulți dintre noi au fost uciși. M-a ajuns și pe mine un barbar, și a întins sulița să mă împungă. Când am văzut acestea am început să mă rog lui Dumnezeu și să spun:
- Doamne Dumnezeule, care Te-ai arătat roabei Tale Tecla și ai izbăvit-o din mâinile celor fără de lege, scoate-mă și pe mine din primejdia aceasta și mântuiește-mă de moartea asta amară și voi merge în pustie și voi duce o viață de sihastru!
Când m-am întors, povestește el, n-am mai văzut nici un barbar. Și îndată am venit la lavra Coprata. Și iată sunt, cu harul lui Dumnezeu, de 33 de ani în peștera aceasta“.
(Ioan Moshu, Limonariu sau Livada duhovnicească, Alba Iulia, 1991)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|