O ce veste minunata!
Inimile-n piept tresalta


Se naste Pruncul Sfant
Pe acest pamant.
Ingeri Il slavesc,
Oameni Il primesc.


Doar in Cer, tacut, suspina
Pentru Cel Fara De Vina
Gandul, care toate paste...
Numai El pe Fiu cunoaste.

Vede Calea Lui, Lumina
Vede-n intuneric tina
Si aude bocet mult
Glasuri repezi si tumult...

Bici, scuipat si spini si sange
Pentru Cel ce-n Sine plange
Hohote de ras si glume
Pentru Cel ce poarta-o Lume...

L-a nascut, a pogorat...
Pana unde, oare cat
Pot pe Fiul meu sa-L las?
O, cum striga al Sau glas...

Toate ca-n Scripturi au fost
Implinind al Voii rost.
Plang acum. Si bucurie
Dau sa strig: AMIN! SA FIE!


Ma iertati... Am alunecat pe tastatura... bunii mei...

Iertati va rog, pe netrebnicul de mine, ma straduiesc, credeti-ma, cum pot... Vom reusi, cu Domnul, mai bine si mai mult, anul care se deschide inaintea noastra! Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu!