Citat:
Īn prealabil postat de Raoul
Mi se pare prea tras de par termenul "si-au dat viata pentru libertate". De parca ar fi vrut vreunu sa moara... A iesit lumea in strada la gramada (efectul de turma specific),s-a deschis focul (evident,s-a tras la gramada) si care a fost sa moara,a murit. Acum ii face eroi ai revolutiei! De ce? Dintr-o banalitate?Pana la urma pentru ce s-au "jertfit"? Pentru a avea parte de ce am avut dupa '89 si avem si in prezent? In cazul asta preferam sa nu fi iesit nimeni in strada,niciodata nu voi multumi cuiva ca a murit sau a luptat pt. ca eu sa am... ce sa am? Voi ce aveti? Vi s-a mai dat vreo casa,un loc de munca,si eu nu stiu? S-au oprit avorturile (al caror nr. chiar a depasit populatia tarii)? etc. etc.? daca raspunsul e "NU",atunci nu vad de ce i-as "venera" pe acei oameni. Chiar n-aveam nevoie de porcaria asta de democratie (chipurile).Daca ei totusi au iesit in strada pt. ceva mai bun,acum de ce nu mai ies?? Deci "paradoxal" a pierit peste noapte tot patriotismul si dorinta de mai bine  Prea bate la ochi,fara suparare. |
Raoul,iti dau cuvantul meu ca nu mi-as fi dorit sa scriu ce voi scrie acum.Eu am prins acele zile,ca si multi altii de aici,tu poate esti mai tanar.Sa nu ma spui frate niciodata ce ai spus mai sus.Daca asta crezi macar tine-o pentu tine,au murit in acele zile tineri care,poate spre diferenta de tine,chiar credeau in ceva.Faptul ca le-au fost furate visele nu scade cu nimic sangele care a curs din ei.Si sa stii ca a curs.Multi dintre ei niste copii,fara nici o arma in mana,ucisi ca niste miei dusi la taiere.Familiile lor nici azi nu stiu cine i-a ucis,dar sa stii ca ei nu au cerut nici recunostiinta,nici respect,nici veneratie.Cereau libertate,ca sa poti scrie tu ce scrii acum.Cum poti Raoul sa spui asa ceva,in aceste zile,despre ei?Ca s-au jertfit dintr-o banalitate,nici macar eroi nu merita sa fie numiti?Stii cum au fost acele zile Raoul?Le-ai trait?O turma,asa crezi tu ca au fost toti cei care au iesit atunci?
Sa stii ca am colindat toata lumea asta si nu mai sunt tanar.Nu am vazut nicaieri,nicaieri in lume,ca un popor,sau unii oameni din el,sa vorbeasca asa despre cei care au murit pentru ei.Nicaieri.Cumva,vazand cele scrise de tine o durere crancena m-a cuprins in seara acesta.Poate ai dreptate,poate chiar au murit degeaba,mai bine ca nu au apucat sa vada ce cred ai lor despre ei si despre ce au incercat ei.Mortul este de vina nu?Stii Raoul,poate ca oameni nu mai ies in strada acum,cum poate ti-i dori tu pentru ca cei mai buni dintre ei au murit atunci si acum sunt cei care nu mai vor sa moara dintr-o sau pentru o banalitate.
Vai de tara asta frate,cum isi calca in picioare eroi dar va plati pentru asta.Iti dau cuvantul meu ca rar m-a intristat ceva mai mult decat postarea ta,eu am prins acele zile.Vroiam sa-ti scriu ceva dur,dar nu am putut,tristetea si un alt sentiment pe care nu vreau sa-l numesc,m-au biruit.Cateodata iti vine sa pleci fara sa te uiti in spate.Dar nu-i nimic,lumea ii va uita complet iar sacrificiul lor,nebunesc si de neinteles pentru unii,nu va mai deranja constiintele din prezent.Cateva cruci si cate o ruda din cand in cand sa le aprinda o lumanare la mormant.Atat va mai ramine,sau poate nici macar asta.Cand libertatea va mai fi luata,peste multi sau peste putini ani, nu va mai dori sa moara nimeni Raoul si nimeni nu va mai fi nevoit sa fie furios pe morti.Vor sta toti ca niste caini-n lant,asa cum merita.
Nu te supara pe mine Raoul,poate iti par patetic si depasit,un banal care a crezut intr-o banalitate.Daca nu mi-as aduce mereu aminte de privirea unuia dintre ei,niste ochi mari deschisi,frumosi si tineri,care priveau cerul in timp in piept avea cateva gloante,as fi tacut.Mi-au curs lacrimi cand ti-am scris asta,nu imi este rusine sa recunosc si nici acelui tanar sa moara.
Craciun fericit.