[laurastifter]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Vă amintiţi bancul acela, cu "cei patru evanghelişti au fost următorii trei: Luca şi Matei" ?

Aşadar, lista cu victime ale crimelor îngrozitoare pe care Biserica le-a comis, de-a lungul secolelor, împotriva "progresului ştiinţific" cuprinde următoarele nume:
1. Giordano Bruno.

Că, de fapt, nici măcar acela nu a fost condamnat de Inchiziţie pentru descoperirile sale ştiinţifice epocale, a căror listă este următoarea: ( ) ci a fost vorba de un constat de erezie, să auzim de bine !



Deci, niciun papă, cardinal, episcop, canonic, călugăr sau preot de ţară nu a organizat, îndemnat ori binecuvântat această aventură a vremii, numită azi "cruciada copiilor". Nu e vorba numai că Biserica, ca instituţie, nu are nici cel mai mic aport la asta, ci că NIMENI din Biserică (la cler mă refer) nu are. Potrivit doctrinei morale a Bisericii Catolice despre războiul just, unul dintre criteriile războiului just este să existe şanse considerabile de victorie. Şansele de victorie a două găşti de copii exaltaţi între care apăruseră disensiuni încă înainte de a pleca la luptă împotriva sarazinilor versaţi erau următoarele: zero.

Pe de altă parte, oricât de absurdă a fost tragica aventură a acelor copii, nu poţi să nu remarci ce fel de credinţă aveau oamenii de atunci, faţă de cea de acum, care, acolo unde nu este inexistentă, este "interiorizată" în "sfera privată". Faptul că a existat un număr apreciabil de flăcăi (câteva corăbii) care au fugit de acasă ca să lupte pentru gloria lui Cristos ne apare, astăzi, uluitor. La fel de uluitor cu senatorii bizantini, care discutau despre numărul de îngeri care ar putea sta pe un ac atunci când Hanibal era la porţi. La fel de uluitor cu faptul că în societatea bizantină (nu ! nu numai în Biserică, ci în societatea laică bizantină) au existat două partide, a căror principală linie de demarcare a fost dacă icoanele sunt sau nu sunt încălcare a poruncii a doua.

Să închidem ochii, pentru o clipă, şi să ne închipuim că, azi, PSD-ul, PDL-ul şi care or mai fi se polarizează asupra unei controverse teologice de azi, să zicem dacă s-ar putea admite sau nu existenţa unui eventual botez săvârşit de îngeri asupra copiilor avortaţi. Aşa-i că ni s-ar părea absurd să existe o asemenea polaritate în politică,asupra unei astfel de probleme ? Adică ce are a face asta cu farfuria noastră ? Tot aşa li s-ar fi părut şi lor, dacă principalele partide s-ar fi demarcat pe ceea ce ar fi fost, atunci, considerate ca nimicuri, precum Bugetul de Stat.

Ceea ce ne arată nouă "cruciada copiilor", ceea ce ne arată ambiţiile sportive din Hipodrom, este un alt fel de lume, în care exista ceva mai important decât însăşi viaţa: anume, ca viaţa să fie închinată Domnului nostru şi ca El să fie aşezat ca Rege al lumii, spre a fi "totul în toate".
Dacă azi, în piaţă, pe stradă sau la şcoală, în sociatate în general, am vorbi despre rodul viei şi rodul ogorului, folosind expresia "ale Tale dintru ale Tale", am părea teleportaţi de pe altă planetă. Asta e ceva care se mai foloseşte numai în ritual. Credinţa noastră este viaţa noastră ? S-avem pardon, a se scuza ! Să vină Ambulanţa ! Sau Cremenalul !

Isuse, Care însuţi ai fost copil, aminteşte-ţi de cei 14 000 de copii care au fost primii sfinţi ai creştinătăţii ! Aşa cum ai primit la Cer sufletele acelor inocenţi care au murit in odium fidei, aminteşte-ţi şi de copii şi tinerii care, la început de secol al XIII-lea, şi-au găsit sfârşitul ca să elibereze Sfântul Tău Mormânt de duşmanii Tăi. Cu drepţii odihneşte sufletele lor şi întăreşte credinţa noastră, dându-ne şi nouă fervoarea şi tăria de a Te apăra în orice împrejurare !

Doamne ajută!

"Aşadar, lista cu victime ale crimelor îngrozitoare pe care Biserica le-a comis, de-a lungul secolelor, împotriva "progresului ştiinţific" cuprinde următoarele nume:
1. Giordano Bruno.

Că, de fapt, nici măcar acela nu a fost condamnat de Inchiziţie pentru descoperirile sale ştiinţifice epocale, a căror listă este următoarea: ( ) ci a fost vorba de un constat de erezie, să auzim de bine !"
Da, cam aşa ceva... :)

"Pe de altă parte, oricât de absurdă a fost tragica aventură a acelor copii, nu poţi să nu remarci ce fel de credinţă aveau oamenii de atunci, faţă de cea de acum, care, acolo unde nu este inexistentă, este "interiorizată" în "sfera privată". Faptul că a existat un număr apreciabil de flăcăi (câteva corăbii) care au fugit de acasă ca să lupte pentru gloria lui Cristos ne apare, astăzi, uluitor."
Da, sunt întru totul de acord. Acei copii şi tineri erau efectiv dispuşi să-şi sacrifice viaţa pentru Hristos, iar astăzi... mulţi copii nici măcar n-au şansa de a fi educaţi în spiritul credinţei creştine, deoarece părinţii lor ori nu cred în Dumnezeu, ori au credinţa "interiorizată în spaţiul privat", ori, pur şi simplu, n-au timp pentru că... e criză economică...

"Să închidem ochii, pentru o clipă, şi să ne închipuim că, azi, PSD-ul, PDL-ul şi care or mai fi se polarizează asupra unei controverse teologice de azi, să zicem dacă s-ar putea admite sau nu existenţa unui eventual botez săvârşit de îngeri asupra copiilor avortaţi. Aşa-i că ni s-ar părea absurd să existe o asemenea polaritate în politică,asupra unei astfel de probleme ? Adică ce are a face asta cu farfuria noastră ?"
Daa, m-aş gândi că ori s-a petrecut un miracol, ori am început eu să delirez. :)
Acum vorbind serios, chiar cred că ar fi minunat ca preocupările teologice să ocupe în viaţa noastră publică locul principal, aşa cum se întâmpla acum câteva secole. Este foarte trist faptul că, în zilele noastre, ierarhia valorilor şi a priorităţilor s-a schimbat atât de mult... şi nu în bine.

"Ceea ce ne arată nouă "cruciada copiilor", ceea ce ne arată ambiţiile sportive din Hipodrom, este un alt fel de lume, în care exista ceva mai important decât însăşi viaţa: anume, ca viaţa să fie închinată Domnului nostru şi ca El să fie aşezat ca Rege al lumii, spre a fi "totul în toate"."
Da... Şi astăzi, în cadrul fiecărei slujbe, preotul ne îndeamnă: "pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm". Dar oare câţi dintre noi mai înţeleg importanţa acestor cuvinte? Câţi le mai pun în practică zi de zi, transformându-şi întreaga viaţă într-o neîncetată doxologie închinată Domnului nostru?

"Isuse, Care însuţi ai fost copil, aminteşte-ţi de cei 14 000 de copii care au fost primii sfinţi ai creştinătăţii ! Aşa cum ai primit la Cer sufletele acelor inocenţi care au murit in odium fidei, aminteşte-ţi şi de copii şi tinerii care, la început de secol al XIII-lea, şi-au găsit sfârşitul ca să elibereze Sfântul Tău Mormânt de duşmanii Tăi. Cu drepţii odihneşte sufletele lor şi întăreşte credinţa noastră, dându-ne şi nouă fervoarea şi tăria de a Te apăra în orice împrejurare !"
Amin!

Sărbători fericite şi un an nou plin de bucurii!

Hristos în mijlocul nostru!

Cu deosebit respect,
Laura Stifter