Citat:
În prealabil postat de cristiboss56
 Mareste imaginea.
Sunt persoane care se rusineaza cu trecutul familiilor din care fac parte si din acest motiv cauta sa le uite si sa nu se mai intereseze niciodata de ele. Se intampla ca atunci cand faci referire la cineva din trecutul familiei lor, sa iti spuna ca faci o confuzie sau sa se considere nedreptatite ca vin la existenta din acestea.
Am dorit sa scriu cateva randuri despre aceasta tema pentru ca duminica ce vine este numita Duminica Sfintilor Parinti dupa trup ai Domnului, o zi in care se vorbeste de genealogia Mantuitorului. Si in aceasta genealogie nu sunt mentionate numai nume de sfinti sau de persoane cu o viata aleasa, ci si patru femei pacatoase si de neam strain: Tamara si Rahab cananeience, Rut moabiteanca si Batseeba hitita.
S-a spus ca sunt prezente in genealogie si persoane pacatoase si de alt neam pentru a ne descoperi ca nu doar pentru poporul evreu a venit Mesia-Hristos in lume, ci pentru toate popoarele, ca S-a intrupat pentru mantuirea tuturor. Dar nu asupra acestui aspect doresc sa ma opresc, ci asupra faptului ca Domnul nu s-a rusinat de neamul Sau, ca a acceptat ca anumite femei pacatoase sa isi gaseasca locul firesc in trecutul Sau.
Numai daca ne oprim la acest aspect ne este de ajuns sa nu dam uitarii neamul din care facem parte. Iar daca vom avea in vedere ca Hristos a ales sa se uneasca cu firea umana, care din cauza pacatului ajunsese o desfranata, dupa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur, va trebui sa cautam sa aflam numele celor din trecut si sa ne rugam pentru ei, indiferent cat de cazuti erau. Asa cum Hristos nu a refuzat sa se uneasca cu natura umana pentru ca era lipsita de curatia dintru inceput, ci s-a umplut de dragoste pentru ea si a innoit-o, facand din ea fiinta noua, la fel trebuie sa lucram si noi.
E bine ca ne plac obiceiurile si colinde de Craciun, dar toate acestea nu ar avea niciun sens daca nu ar exista realitatea Nasterii lui Hristos. Fiul lui Dumnezeu S-a facut om pentru noi, ca sa devenim asemeni Lui: om pentru altii.
Adrian Cocosila
|
Foarte interesant apect. As dori aici sa va relatez o parte din convorbirea mea cu parintele meu duhovnic legat oarecum de acest subiect insa aflat la cealalta extrema.
- Parinte , ce sa facem cu mandria de orice fel ar fi ea si care se manifesta sub o forma sau alta la fiecare din noi?
Raspuns:
- Aceasta mandrie ne urmareste toata viata pana inchidem ochii. In clipa cand incetam sa nu ne mai mandrim cu noi, incepem sa ne mandrim cu parintii nostrii, sau cei dragi ai familiei. De cate ori nu auzim oameni care spun: mama mea a fost foarte buna, tatal meu a fost foarte iubitor si bun, bunica mea a fost blanda , iubitoare si ajutatoare, copiii mei sunt buni, credinciosi evlaviosi , mai mult decat altii. Insa uitam ca noi suntem foarte subiectivi cu cei dragi ai nostri.
In alte cazuri vedem oameni care spun: sa vedeti cine este tatal meu, sau mama mea, sunt cineva, competenti, uite, sunt medici, sau politicieni, uite cine este unchiul meu, sau sotul meu, sau ai grija ce spui , ca tu nu stii din ce familie provin. Acesta este o alta forma de mandrie, prin care incercam sa ne ridicam prin intermediul familiei noastre. Sa nu uitam ca nu noi trebuie sa vorbim despre noi sau despre familia noastra ci faptele noastre trebuie sa o faca.
Ambele cazuri sunt forme diferite de mandrie, prima, cea expusa in articol este mandria de sine, pana la masura de a nu vrea sa stim de neamul nostru din frica de a nu ne stirbi faima, iar a doua este mandria cu neamul nostru, asezandu-ne familia pe un piedestal in fata altor familii, facand astfel comparatii. Stim prea bine ca Sfintii Parinti ne indeamna sa nu facem comparatii cu semenii nostri sub nici o forma ar fi ea.
Aceste aspecte sunt speculate astazi de catre societate in diverse moduri. Vedem asta frecvent. Chiar aici pe forum se mai intalneste aceasta practica: aflarea a cat mai multe aspecte despre membrii familiei unei persoane pentru a putea fi cumva denigrata.
Noi suntem datori sa respectam oamenii, semenii deci si familia indiferent de cum sunt , mai mult sau mai putin pacatosi si sa nu cadem in extreme care nu sunt decat manifestari ale mandriei noastre. Si aceasta sa o facem nu oricum ci in aceeasi masura indiferent ca sunt ai nostrii din familie sau nu.
Sa iubim toti copiii, mamele tuturor , tatii tuturor si pe toti semenii deopotriva fara deosebire.