Citat:
Īn prealabil postat de Raoul
Acum ma aflu la tara,undeva intr-un sat uitat de Dumnezeu,de lume si de garda financiara  Am fost azi la biserica. Am vazut brad impodobit,avea si instalatie in el cu o stea din beculete in varf,cred ca m-au ajuns "blestemele" voastre  Glumesc,evident. Avea si o icoana in el. In fine,trecand peste asta,in afara ca se uitau babele ca la felu 7 la mine,m-am mai si pricopsit cu dulciuri date de pomana  Nah,ca la tara,milostenia se face dupa "ureche",tare aiurea ma simt in astfel de biserici,e greu sa te concentrezi cu adevarat la slujba cand toti isi dau coate si se intreaba cine esti,se uita numai la tine etc. Plus ca tinerii erau practic inexistenti in biserica,doar cantaretul si 1-2 daca mai erau... Dar persoane sub 20 de ani.. nici gand! Ar trebui sa postez pe topicul despre revolutie,sa cer parerea si explicatii din partea mult iubitorilor de democratie  Ca nah,eu sunt tampit cand zic ca sunt realist,exagerez,nu? In fine.
Mai am o intrebare: azi era pacat sa se ingenuncheze in biserica? E ca la Paste,in perioada dintre Inviere si Inaltare? |
Nu stiu cum se face ca iar ne intalnim...:)
Pai, uite Raoul,
ce coincidenta! Tot la tara, in biserici din acestea, imi fac si eu veacul, cautind de munca si altele...
Uite, asadar, cum e cu realismul. Ti-l prezint pe-al meu.
In biserica din satul meu sunt de obicei 10-15 babe, vreo 2-3 mosi si... 10-15 copii!
Cantaretul e cvasiafon, cred ca e surd, preotul il tot cearta ca le incurca pe toate, dar, una peste alta, slujba merge... nu chiar ca pe roate, dar merge...
Uneori se lasa o pace acolo de nu mai stii pe ce lume esti... asa cu babele si copchiii aceia si cantaretul acela care, parca, uneori ... chiar canta!
Si toti au ceva de dat... bombonele, colacei, cum pot si ei ca sunt sarmani.
Iar printre copii e unul mai special. iata, iti daruiesc un scurt mesaj legat de acest copil, ca sa vezi cum suntem noi astia care vrem atmosfera ideala in jurul nostru, iar inlauntru cu noi nu vrem decat confort...
eram pe marginea strazii, dupa ce batuse clopotul care cheama lumea la slujba, eram cu baiatul meu de 5 ani si ... ascultam cum imi creste barba.. pierdeam vremea...
Deodata, prin fata noastra pe sosea trece cu viteza un copilandru de vreo 10 ani, maxim, slab, schilod (adica slab tare, atunci insa nu stiam ca chiar schilod e!), pe bicicleta lui tacsu, pesemne, furata, desigur, si culmea culmilor cu o carja in brate.
Cand l-a vazut Tudor a strigat instant: "Uaaauuu! Asta-i taaare!" vazind in sfarsit un copil care facea ce vroia muschii lui, cu toate alea, bicicleta de om mare, sosea, carja (adica element de acrobatie, intelegi...) si niscaiva viteza...
Eu, desigur, m-am apucat sa ii torn pe invers: parinti iresponsabili, niste tarani, copil neascultator, golani, etc. etc. - toate tampeniile, desigur, sau ma rog, spaima oricarui parinte care are un copil mai zburdalnic (Tudor detine cateva recorduri in parc la tampenii, e foarte rebel... io l-am invatat, desigur, fara sa vreau...)
M-am uita in sus, la un moment dat, plin de indignare, spunind "Doamne!", iar Tudor se uita si el... chioris... la mine.
Bun. Apoi, dupa vreo 15 minute, hop si noi la slujba, in biserica.
Acolo, ce sa vezi: in fata, in grupul de copii, baiatul cu bicla, sprijinit in carja...
A stat tot Acatistul Maicii Domnului in picioare, exceptind unele momente cand lasa carja pentru metanii...
Si canta si se ruga si canta si facea matanii s.a.m.d.
Pesemne, cand oi fi ridicat ochii in sus, Domnul chiar mi-a raspuns, prin ceea ce aveam sa vad cu ochii mei...
Ca am plans mult in mine in seara aceea pentru pacatul de a judeca pripit, prosteste, ceea ce vad, ceea ce imi pare ca vad...
Iar biserica aceea cu nereguli (asa cum pomeneai dealtfel si tu) m-a invatat sa nu fiu excesiv de riguros, sa nu pretind de la oameni ceea ce Domnul insusi ingaduie. Cu timpul m-am deprins sa particip din tot sufletul la slujba, in ciuda inconvenientelor din jur, avind grija la ogorul meu dinlauntru...
Si parca, dind o buruiana la o parte (adica pe mine si orgoliul meu), lumea e dintr-odata mai frumoasa, mai buna, mai ... asa cum trebuie sa fie. Foarte buna. Ca e facuta de Insusi Dumnezeu!