[stefan florin]

În prealabil postat de osutafaraunu

Corect.


Am vrut să demonstrez că Ellen White a spus "cam ce a spus şi Biblia" referitor la starea omului în moarte:

"Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi parte de răsplată nu mai au, căci numele lor a fost uitat." (Ecl.9,5)


Conform Scripturii omul este alcătuit din trup + suflare de viaţă (Facerea 2,7). La moarte, Dumnezeu îşi retrage suflarea de viaţă ce i-a dat-o, iar trupul merge în pământul din care a fost luat. Iar sufletul, care e rezultanta unirii celor două elemente... ei bine sufletul e omul viu, fiinţa umană întreagă... putem spune că "s-a dus" undeva?

interpretare ERONATA a versetelor biblice a lui Helen White.Dar ce sa-i ceri...unde nu este nici Dumnezeu nu cere!
Sa o luam pe rand:
Dacă analizăm cartea Ecleziastul, este evident, că Solomon a descris moartea dintr-un punct de vedere omenesc, al omului de sub soare, al omului care cercetează şi concluzionează prin prisma a ceea ce vede cu ochii lui, căci observaţi ce declară el în Ecleziast 1:13,14:
„Mi-am pus inima să cercetez şi să adâncesc cu înţelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt!”
Oare din punct de vedere divin, „totul este deşertăciune şi goană după vânt!”? Sau din punct de vedere omenesc? Oare şi cerul este deşertăciune? Este oare goană după vânt închinarea şi ascultarea de Dumnezeu?
Oare într-adevăr aceiaşi soartă au şi animalele şi oamenii? Din punct de vedere a ceea ce vede şi observă omul, da, dar din punct de vedere divin, NU, căci omul nu este ca animalele, el a fost creat după chipul lui Dumnezeu, şi prin urmare, va fi înviat şi tras la răspundere pentru binele sau răul care l-a făcut.
Deci trebuie să înţelegem că Duhul Sfant la inspirat pe Solomon şi pe alţii (vezi şi Iov 14:12), să descrie moartea din punct de vedere uman – profan, şi nu din punct de vedere divin. În acest sens observaţi ce se spune şi la: Eclesiastul 9:5,6,9,10: „Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nici o răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită. Şi dragostea lor şi ura lor şi pizma lor, de mult au şi pierit şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare...Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti, în tot timpul vieţi tale deşerte pe care ţi-a dat-o Dumnezeu sub soare, în această vreme trecătoare; căci aceasta îţi este partea în viaţă, în mijlocul trudei cu care te osteneşti sub soare. Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!”
Observăm că Solomon exprimă în aceste texte, mult folosite de Martorii lui Iehova şi adventişti, nu punctul de vedere divin, ci unul omenesc, unul pesimist, profan, căci ne întrebăm: Oare oamenii care au murit, li se uită şi pomenirea, sau vor fi pomeniţi la judecată (Apocalipsa 20:11,12)? Oare ei „niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare”? Sau vor avea parte de înviere? Dacă acceptăm concluzia lui Solomon atunci morţii nu vor mai învia. Dacă acceptăm că Solomon aici a exprimat punctul de vedere divin, păi atunci cei morţi nu mai au nici o răsplată şi nu vor mai învia căci „niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare”. Atunci să mâncăm şi să bem căci mâine vom muri (1Corinteni 15:32). Însă glorie lui Dumnezeu, că există o înviere a morţilor (1Corinteni 15) şi astfel este clar că punctul de vedere exprimat de Solomon este unul omenesc şi nu divin.
Solomon nu a avut o revelaţie clară, asupra ceea ce se întâmplă la moartea omului, el a scris fiind inspiraţ, însă Duhul Sfant l-a îndemnat pe el să consemneze şi să-şi exprime astfel punctul lui de vedere omenesc despre moarte (comp. cu Ecleziast 1.13). Chiar de pildă, Solomon îşi exprima necunoştinţa la acest capitol scriind următoarele: „Cine ştie dacă suflarea fiilor oamenilor se duce în sus şi dacă suflarea animalului se duce jos în pământ? Aşa că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decât să se veselească de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine-l va face să se bucure de ce va fi după el?”
(Ecleziast 3:21-22)
Un om care a primit revelaţie de sus, nu mai pune întrebarea: „Cine ştie dacă”...ci El ar fi spus: „Aşa vorbeşte Dumnezeu”, sau „Am văzut prin Duhul Sfânt următoarele”, sau „Cuvântul lui Dumnezeu m-a înştiinţat” ,etc.
Concluziile lui se bazau pe ceea ce a văzut el din viaţa fizică, însă el nu cunoştea sigur, ce se întâmplă cu spiritul omului sau al animalului, nici dacă va fi o înviere ca omul să se poată bucura „de ce va fi după el?” Doamne ajuta!