Adevarul este adevar si daca ne convine noua[egoului nostru] sau nu.
Insa cine ne-a facut, sigur s-a gandit dinainte ca nu vom putea fi fericiti fara a cunoaste vreodata adevarul [caci tocmai in asta consta, si atunci vine, fericirea, cand fiinta creata cunoaste adevarul]. si deci a si pus in noi posibilitatea[si capacitatea] de a-l (re)cunoaste.

Credinta [autentica] , pe care o doreste si Dumnezeu, Tatal , de la noi , este una libera, izvorata din prorpia noastra intelgere interioara, a ceea ce initial am acceptat ca fiind bun si adevarat [datorita faptului] ca am fost incredintati launtric de dragostea- dincolo de cuvinte.
Este asa precum un copil , mic, simte si este incredintat launtric de dragostea mamei, sau a tatalui sau , atunci cand acestia ii vorbeste sau ii promit, si accepta tot ce ii se spune cu bucurie si incredere, fara sa cerceteze [cu mintea] daca este adevarat sau corect,( caci nici nu poate inca).
Apoi, mai tarziu, cand este mare, vede [si cu mintea] ca a fost bun si adevarat ce a acceptat initial [cu inima].
Nici un parinte adevarat, nu ar avea vreo placere daca vreunul [sau mai multi] din copii sai , [il] acepta ca el este parintele lor, pentru ca au auzit de la ceilalti, sau ca asa scrie in cutare document, deci intrun mod mecanic, formal, fara participarea intelegerii sentimentale, a inimii.
Un parinte adevarat, isi doreste ca ceilalti sa il recunoasca ca atare, nu pentru el insusi - el personal nu are nevoie de aceasta recunoastere - ci pentru ei, caci recunoscand si acceptand asta [pe el ca parinte], ei isi pun toata atentia si increderea, - in rezolvarea lipsurilor si problemelor lor, in implinirea deplina - in el .
Dumnezeu a dat legiele acelea [prin Moise] , nu ca un om [conducator]caruia ii este frica ca populatia sa nu scape de sub control, deci pentru pastrarea ordinii lumesti . Ci le-a dat ca un dar, - ele reveland ordinea - in veci neschimbabila- care a fost implementata in tot universul, ca el sa poata exista. Ele au fost data ca tot cel care doreste sa traiasca in armonie cu legile spirituale, ca astfel sa aiba o viata interioara deplina, sa aiba si drumul de urmat.

O simpla acceptare a unei scriei ca fiind adevarata, si ramanerea in acest stadiu, nu are valoare pentru nimeni.

Doar actiunea [faptuirea] este cea care poate revela miezul unei invataturi.