Dar pilda celor de pe urmã aprinde curajul celor dintâi. Voturile monahale au obligativitate de constiintã. De Dumnezeu ascultãm neconditionat toatã viata si fãrã abatere. Dacã însã povãtuitorii nostrii dupã Dumnezeu, staretii si duhovnicii, devin eretici si ca atare se încarcã din partea Bisericii cu pedeapsa afurisirii sau caterisirii, atunci suntem dezlegati de ascultarea lor pentru cã ei au strâmbat dreapta credintã si prin constiinta lor nu se mai exprimã voia lui Dumnezeu. Dar ascultarea de Bisericã nu înceteazã. Obligativitatea voturilor monahale poate înceta numai în cazul extrem de rar când se întâmplã din motive chimice a personalitãtii omenesti, deci si a constiintei în cazul deplinãtãtii de constiintã, însã fãgãduintele rãmân obligatorii iar lepãdarea lor pãcat. Încetarea voturilor e încetarea cãlugãriei. Mãnãstirile cu viatã de sine au slãbit votul ascultãrii si al sãrãciei si din pricina aceasta sunt o formã decadentã de monahism.
|