[HoratiuM]

În prealabil postat de bogdan81

Horatiu,

Puteti explica mai clar ce intelegeti prin faptul pe care l-ati enuntat, ca unicitatea persoanei este rezultatul unei inscrieri a cuvantului in inconstient si a divizarii simbolice?

E mai complicat. Mă refeream implicit la două lucruri simultan: atât la „trait unaire” despre care vorbeşte psihanalistul şi psihiatrul francez Jacques Lacan ca şi la definiţia subiectului uman ca fiinţă divizată, care, adică, nu poate să atingă nemijlocit realul şi se naşte cu o lipsă ontologică fundamentală; cât şi la faptul că logosul, vorbirea şi, deci, la limită Cuvântul (în termeni psihanalitici, Simbolicul drept registru al semnificanţilor) sunt agenţii fundamentali care produc această divizare fundamentală şi în funcţie de care are loc şi constituirea economiei psihice, ca şi a ceea ce se numeşte, tot psihanalitic, idealul de eu. Or, persoana este ceea ce rămâne după ce toate instanţele psihice care au rezultat în urma divizării sau refulării originare, au fost deconstruite. Abia după ce biografia noastră empirică sau fantasmatică se evaporă putem să întrevedem ce rămâne din subiectivitatea noastră ca loc al survenirii Agentului Care ne-a divizat pentru a ne unifica în vederea unei soteriologii.