" Batranii obisnuiau sa spuna ca atunci cand nu suntem angajati in batalie, atunci avem mai mare nevoie de a fi smeriti, deoarece Dumnezeu, cunoscand neputintele noastre, ni le acopera. Daca insa ne laudam, Dumnezeu isi inlatura acoperirea Sa de la noi si mergem spre pierzare."
"Unul dintre Parinti istorisea ca era un Batran in Kellia care purta un vesmant din trestie impletita. O data, el l-a vizitat pe Avva Ammon (sec. IV). Iar cand avva Ammon l-a vazut purtand vesmantul de paie, i-a zis:
- Acesta nu iti face nici un bine.
Atunci Batranul l-a intrebat pe Avva Ammon:
- Parinte, trei lucruri ma framanta: daca trebuie sa ma duc in pustiu, sau sa plec in loc strain, unde nimeni nu ma cunoaste, sau sa ma inchid in chilia mea si sa nu am nimic de a face cu nimeni si sa mananc o data la doua zile. Care dintre acestea sa aleg ?
Avva Ammon i-a raspuns:
- Nu iti va fi de nici un folos sa implinesti vreunul din aceste ganduri; e de preferat, daca vrei sa ma asculti, sa stai in chilia ta si sa mananci cate putin in fiecare zi, pastrand mereu in inima ta cuvintele vamesului. Atunci te poti mantui."
"Un frate a mers pe muntele Pherme pentru a face o vizita unui mare Batran si i-a zis:
- Avva, ce sa ma fac, caci sufletul meu piere ?
- De ce copilul meu ? l-a intrebat Batranul.
- Cand am fost in lume, i-a raspuns fratele, am postit cu draga inima, am privegheat mult si am simtit mare remuscare si ardoare arzatoare, insa acum nu mai vad nimic bun in sufletul meu.
Batranul i-a raspuns:
- Crede-ma, copile, ca cele ce le-ai facut atunci, cand te aflai in lume, nu au fost placute lui Dumnezeu, deoarece la savarsirea lor ai fost indemnat de slava desarta si de lauda oamenilor. Din aceasta pricina Satana nu a pornit razboi impotriva ta. El nu avea nici un interes sa-ti curme stradania, deoarece nu aveai nici un fel de folos din ea.
Acum insa, cand vede ca ai fost chemat de Hristos si esti soldatul Lui si ai ajuns sa i te opui, el s-a inarmat impotriva ta. Astfel. un singur psalm pe care il rostesti cu remuscare este mult mai placut lui Dumnezeu decat miile pe care obisnuiai sa le rostesti pe cand erai in lume. Aici, Dumnezeu accepta cu mai multa placere scurtul rastimp de post decat saptamanile de post pe care le-ai tinut pe cand erai in lume.
- Acum nu mai postesc deloc, raspunde fratele, mai degraba am pierdut toate lucrurile bune pe care le-am avut in lume.
- ceea ce ai acum iti este suficient, a zis Batranul, ai doar rabdare si totul se va rezolva cu bine.
Insa fratele a staruit si a zis:
- Avva, sufletul imi piere.
Atunci Batranul i-a raspuns:
- Crede-ma, frate, nu am vrut sa-ti spun acest lucru pentru a nu-ti distruge stradania, dar, intrucat vad ca Satana te-a dus intr-o stare de asemenea nepasare, iti zic: e mandrie din partea ta sa crezi ca atunci cand te-ai aflat in lume ai savarsit binele si ai trait cum se cuvine, caci asa a crezut si fariseul (atunci cand se lauda in templu) si a pierdut tot binele pe care il dobandise. Pe de alta parte, tu crezi acum ca nu faci nimic bine, ceea ce este suficient pentru ca sa te mantuiesti, intrucat aceasta este smerenia. In acest fel (prin smerenie si cercetarea de sine), vamesul, care nu facuse nici un bine, a fost iertat.
Un om pacatos si neglijent, dar care se caieste in inima sa si este smerit, este mult mai placut lui dumnezeu decat cel ce savarseste fapte bune si este de parere ca a izbutit sa savarseasca binele in mod desavarsit.
Primind acest mare ajutor prin acest raspuns de la avva, fratele a facut o plecaciune adanca inaintea Batranului si i-a zis:
- Azi, avva, sufletul meu a fost mantuit datorita tie."
|