În completare, iată ce spune Cel din Betleem și e adevărat. Ia și citește:
Citat:
În prealabil postat de osutafaraunu
"A zis acestea, și după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc. Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine. Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbește despre somn ca odihnă. Deci atunci Iisus le-a spus lor pe față: Lazăr a murit." (Ioan 11,11-14) |
Si ortodocsii spun despre morti ca au adormit si totusi nu cred ca "dorm" dupa moarte. In plus apostolii stiau ca Lazar e pe moarte. Daca apostolii ar fi avut credinta ca dupa moarte sufletate "dorm" nu ar fi avut reactia asta si ar fi intrebat la ce somn se refera.
Această comparație a morții cu somnul nu este singulară în Scripturi. Comparațiile următoare demonstrează potrivirea somnului ca o figură prin care să se prezinte moartea:
1. Somnul este o stare de inconștiență: „Morții nu știu nimic” (Ecl. 9,5.6).
2. Somnul este o odihnă de toate activitățile exterioare ale vieții: „În locuința morților, ... nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici știință, nici înțelepciune” (Ecl. 9,10).
3. Somnul face cu neputință gândirea conștientă: „Suflarea lor trece, ...și ...le pier și planurile” (Ps. 146,4).
4. Somnul continuă până când cineva este deșteptat: „Așa se culcă și omul și nu se mai scoală cât vor fi cerurile, nu se mai deșteaptă” (Iov 14,12).
5. Somnul împiedică asocierea la activitățile celor care sunt trezi: „Niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face” (Ecl. 9,6).
6. Somnul face nelucrătoare emoțiile sufletului: „Și dragostea lor, și ura lor și pizma lor, ...au pierit” (Ecl. 9,6).
7. Somnul vine în chip normal și inevitabil pentru toți: „Cei vii... știu că vor muri” (Ecl. 9,5).
8. Somnul face să înceteze orice laudă adusă lui Dumnezeu: „Nu morții laudă pe Domnul” (Ps. 115,17; Isaia 38,18).