Bun text, frate Zaharia, si ma refer la text, spunind ca il consider bun, deoarece asta am avut sub ochi pana adineauri si mi-a placut continutul, asa amar pe ici pe colo.
Acum las textul de-o parte si incerc sa ascult ecoul lui in mine...
Daaa... din cate aud deocamdata, a trezit amaraciune.... ma vad pe mine printre cei care fug de frica incendiului... Ingrozit ca Petru care, uitind o clipa ca avea in fata lui pe Domnul, a dat mai mult atentie haului, scufundindu-se... Mereu fug de un incendiu sau altul desi, bag de seama acum, suntem cu totii purtatori de stingatoare chiar in piept, in ochi, in toata Biserica sufletelor trecute prin baia Botezului si a pocaintei statornice.
Sa mai ascult putin, totusi!
Sau mai bine hai sa pun o rugaciune, cateva clipe si sa il ascult din nou, dupa rugaciune. Ma iertati va rog cateva clipe...

Da, multumesc pentru impartasire, pentru bunavointa, pentru darul de a oferi de la suflet la suflet.
Slava lui Dumnezeu pentru toate!