Si eu am vrut sa vin cu acest exemplu din "Pelerinul rus" si marturisesc ca acolo poate fi gasit totul pentru mantuirea sufletului. Cred ca am ascultat de sute de ori CD-urile si multe fragmente aproape le stiu pe dinafara. (Acolo am intalnit pentru prima data vorbindu-se la superlativ despre Sf Siluan, si nu intelegeam de ce ascultam cu repetitie indelungata numai acea parte, pana am pornit hotarat sa-l caut pe acest sfant si sa fiu cu adevarat coplesit).
Eu cred ca totul porneste din inima, la fel ca si tentatia. Poti sa-ti propui sa savarsesti un pacat, sau sa renunti la unul deja cuibarit in suflet. La inceput e doar un gand fugar: "Cum ar fi daca?" Apoi acest gand incepe sa devina din ce in ce mai convingator. Un caracter slab, va ajunge greu sa sa renunte, si mereu va gasi mai multe motive de a nu se lasa, astfel incat poate ar trebui sa intervina un factor exterior, un pericol eminent, pentru ca el sa se poata sprijini pe o motivatie..."reala". Daca insa e vorba de un caracter puternic, practic nimic nu-i poate sta in cale. Cand a spus "gata", niciodata nu va mai exista un "poate", care sa-si faca loc in mintea lui.
In viata fiecaria dintre noi trebuie sa vina o zi in care sa putem spune "gata". Mai intai la acel "foarte putin", daunator, mai apoi incet-incet sa ajungem la momentul ZERO de care vorbea fratele Zaharia, cand o spovedanie de cateva ore este necesara, dupa care nu mai e nevoie decat de rugaciune, smerenie si multa vigilenta, pentru ca mandria sau alte pacate perfide, sa nu ia cumva loc celorlalte slabicini de care tocmai am scapat.