Citat:
În prealabil postat de mirela.t
Ce folos teoria asta? Eu una știam că Dumnezeu este același mereu, nu se schimbă.
|
Atenție mare când facem uz de vorbire metafizică. În felul cum ai formulat mai sus pot înțelege că Dumnezeu ar fi limitat de o trăsătură a firii Sale, or El este liber în mod absolut de orice fel de determinări. Schimbare în Dumnezeu nu înseamnă alienare sau entropie, ci îmbogățire perpetuă a bogăției depline.
Întruparea Domnului a însemnat pentru noi revelarea libertății absolute față de ceea ce numim noi, cu aproximație riscantă, fire dumnezeiască iar Învierea Domnului înseamnă (și) eliberarea de toate limitările naturii umane, dintre care cea mai plină de consecințe este moartea. Și mai mult, ridicarea naturii umane înviate la plenitudinea Sfintei Treimi.
El a luat pârga naturii noastre (adică natura omenească în a ei desăvârșire) și a dat-o iarăși Tatălui, făcând ca un lucrător de pământ care aduce lui Dumnezeu pârga roadelor, ca prin aceasta Dumnezeu să binecuvânteze tot câmpul. El a adus Tatălui pârga naturii omenești, și Tatăl a admirat jertfa, și pentru vrednicia Celui ce a adus jertfa, și pentru însăși curăția jertfei. Așa că Tatăl a luat-o cu mâinile Sale și a pus-o lângă Sine, zicând: „Șezi de-a dreapta Mea” (Psalmul 109, 1).
Dar cărei naturi a grăit Dumnezeu? Către natura cea omenească, ori către natura cea dumnezeiască a lui Hristos? Arătat este că aceleia căreia îi spusese odinioară: „Pământ ești și în pământ te vei întoarce” (Facerea 3, 19).
Nu era destul că natura omenească, prin Hristos, s-a ridicat la cer? Nu era destul că ea a ajuns în lăcașul îngerilor? Nu era, oare, această cinste negrăită? Însă ea a trecut mai presus de îngeri, s-a înălțat peste arhangheli, peste heruvimi și serafimi, și nu s-a oprit până ce a șezut pe tronul lui Dumnezeu. Socotește cât de jos stătea înainte natura omenească și cât de sus s-a ridicat! Nu se putea să cadă mai jos decât căzuse omenirea, și nici mai sus nu putea a se ridica decât a ridicat-o Hristos. Căci natura omenească prin Hristos s-a ridicat la cer. (Sfântul Ioan Hrisostom - Omilie la Înălțarea Domnului)