[CelMandru]

Nu-ţi place ceva în biserică, du-te la alta. Dar este posibil să alergi anii la rând după biserica, care va îndeplini cerinţele tale. Şi niciodată nu vei găsi perfecţiunea...pentru că perfecţiunea o găseşti în imperfecţiune..

Ia pune "mâna" (discernământului) şi, gândeşte-te, omule, când te duci la cineva acasă, ca şi musafir, te apuci să faci mofturi şi să dai indicaţii? Din respect, taci măcar, nu-i aşa? Şi încerci să te arăţi binevoitor. Şi încerci măcar, să fii recunoscător pentru invitaţie ...Dar în casa lui Dumnezeu, te grăbeşti să faci ordine şi analize. Să stai cu privirea-ţi judecătoare pe restul lumii, pe preot, pe cântăreţ. Să hoinăreşti cu mintea spre situaţii ipotetice şi regrete.

Nu mai bine, pui capul în pământ, şi te gândeşti că eşti un pumn de ţărână? Un păcătos, mai păcătos decât baba de la lumânări, sau tânărul îmbrăcat prea la modă din faţa ta care poate are o inimă mai smerită ca a ta. Şi gândeşte-te de ce ai venit, de fapt, la biserică. Ai venit, ca să aduci slavă şi mulţumire lui Hristos pentru că exişti, că respiri, că ai două mâini şi două picioare, că ai raţiune, că ţi-a dat inimă să simţi mângăierea Dumnezeiască a Sfintei Liturghii. Ai fost invitat la această sărbătoare de Tatăl care te iubeşte mai mult decât îţi vei putea tu închipui, vreodată. Aşa că, calcă cu sfială, cu smerenie, dar şi cu recunoştinţă, cu bucurie, pe drumul spre biserică. Şi o dată ajuns acolo, deschide-ţi inima şi lasă gândurile, grijile, şi calculele inutile acasă...

Iertare fraţilor! Eu nu fac aşa, dar mă gândesc uneori, în nevrednicia mea, că la Dumnezeu nu ajugem niciodată cu o inimă raţională. Să avem inima înmuiată, fraţilor! Că de restul se ocupă Dumnezeu..