Teoretic nu ar fi exclus dar se pune problema sursei revelatiei pentru ca orice contemplatie ar trebui,teoretic,sa se finalizeze cumva cu o revelatie,cu o intelegere de un anumit fel.In Biblie exista un asemenea text,sa zicem cu privire la o prefigurare,insa cu alta arie de aplicabilitate(Evrei 11:13)si in alt context.Altfel ar ramine doar un exercitiu de admiratie,din pacate pur uman,trecator si imperfect.Daca in schimb sursa revelatiei lor,ca urmare a contemplatiei cum spuneti dvs,este Unul si acelasi Tata Ceresc precum al nostru atunci nu ar fi o problema cu rationamentul.Insa este greu de demonstrat si daca s-ar demonstra cumva atunci problemele teologice ar fi greu de apreciat,ca si magnitudine ca sa zic asa :) Ar fi mai fi problema cum raportezi aceste aspecte la Sfanta Scriptura(ea fiind un teren stabil,cel putin din perspectiva crestinilor,dpvd al credibilitatii sursei revelatiei si poate tocmai de aceea are si un caracter cumva exclusivist in comparatie cu alte texte considerate a fi sacre,in alte religii) dar poate acei oameni au avut un fel de prefigurare,de anticipare la ceea ce urmeaza,nu stiu cum sa spun exact.Poate ideile lor au pregatit lumea pentru ce urma sa vina sau din contra poate au fost preluate intr-un mod care a schimbat complet datele situatiei.Foarte greu de dat o solutie din perspectiva mea(zise firul de nisip),partea rationala din mine este vesnic imbufnata,nu am reusit niciodata sa confisc logica Revelatiei divine.Din fericire as spune :)

PS:De-a lungul timpului am avut prilejul sa aud argumentele invocate de diferiti credinciosi,din diferite credinte,nu neaparat crestini.M-am tot gandit daca cumva este cazul sa procedez precum intr-un banc vechi, sa aleg in fiecare an cate o credinta si la final sa-i spun lui Dumnezeu: ,,Doamne eu le-am ales pe toate ca nu cumva sa gresesc,Tu spune-mi acum care era cea corecta":) Banuiesc ca la acesta explicatie a mea Sfantul Petru m-ar bate cu cheile de la Rai in cap pana la loc comada :)