[sophia]

1. Unii aici pe forum au inteles ca este doar o indicatie a Sinodului. Si se pare ca si preotii au inteles la fel.
Eu am inteles ca este o Hotarare a lui si ca atare, este ca si in civil, o lege ce trebuie respectata.
Hotararile de Guvern nu sunt indicatii, ci au caracter de lege.
In fine, raman la parerea (si hotararea asta sinodala este un argument in plus), ca in credinta (mai ales in ortodoxie) nimic nu este clar si limpede ca 1+1= 2 si totul este chestie de intelegere si interpretare.

2. Am mai scris si revin putin, pentru ca vad ca unii au alte pareri, pe care de altfel le respect.
Parerea mea este ca preotii sunt tot oameni, departe de a fi Dumnezeu (ca nu exista plural in acest caz) si nici macar sfinti.
Unii cer de la ei imposibilul, le cer sa fie supraoameni, infailibili,sfinti etc.
Pai din ce?
Eu nu stiu cum se formeaza un preot.
Stiu ca ar trebui, ca oricare alt om care isi alege o profesie, sa tina cont de sufletul si posibilitatile lui. Ar trebui sa fie si ei verificati daca sunt buni pentru aceasta profesie si nu numai prin examenul de admitere la facultate (acte si lucrari scrie, eventual si calitati muzicale), ci mai ales: caracter, temperament,
inclinatie, aspecte psihologice etc.

Nu stiu ce profesori si ce severitate, ce cerinte sunt in facultate. Faptul ca unul are 10, iar altul 7 sau mai putin, nu-mi spune nimic.
Depinde de facultate, de profesori.
La o scoala se dau numai note mari, alta este f.severa.
Unul poate sa nu stie nimic pentru acel 10, iar altul, pentru un 5 poate sa stie f.mult.
Si stiu ce vorbesc, am facut scoli f.severe la vremea mea.

In plus mai conteaza si ce anume invata in facultate, ce marterii, cu ce continut, sub ce forma.
Daca ei nu fac anumite lucruri si nu au anumita pregatire nu este numai vina lor. Sigur, atunci cand fac aceasta profesie, care este si chemare in acelasi timp, au placere in a citi in plus si a se pregati in plus.

Revenind la selectie, ca la orice profesie trebuie sa ai chemare/talent si pasiune pentru ceea ce faci: unul pentru matematica, altul pentru medicina, altul pentru limbi straine, muzica, sau sport.
Asa si pentru teologie si mai ales preotie trebuie sa ai chemare si talent si pasiune.
Unii se duc insa numai manati de avantajele profesiei: sa nu faca armata, sa aibe post asigurat, munca usoara, etc.

Mai este un aspect deloc de neglijat: casatoria.
S-au scris aici lucruri oribile despre sotii de preoti si etc. Eu stiu exemple de ambele feluri.
Dar daca preotul este obligat sa se casatoreasca si inca repede, ca sa fie hirotonisit si sa capete parohie, isi ia si el una repede.
Nu are timpul si posibilitatea sa aleaga.
Sa nu uitam ca noi laicii avem tot timpul din lume si unii se casatoresc la 30, 40, sau 50 ani, dupa cum isi gasesc persoana potrivita.
Si unii nu se casatoresc, nu sunt nici obligati.
Dar preotilor le cerem asta. Luna de pe cer. De ce?

Preotii nu stiu sa ne raspunda la intrebari. Asa este. Nu au nici timpul si poate nici placerea s-o faca. Nu stiu cum s-o faca.
Daca ei si-ar fi pus aceste intrebari candva, poate ca ar fi avut raspunsurile.
Dar la facultate nu li se cere sa raspunda la lucrurile care ne framante pe noi si poate ca nu-i invata sa lucreze cu oamenii. Nu fac psihologie, sociologie.
Ei sunt invatati sa comunice numai cu Dumnezeu, acolo in altar. Atat.

Nu stiu ce invata ca sa devina duhovnici, sa invete, sa sfatuiasca oameni.
Ei nu stiu ce sa ne dea nou, iar noi nu stim ce sa le cerem, cat este bucata lor de pricepere si actiune.
Ii intrebam toate minunile.
Nu vreau sa ma refer aici la unul (sau mai multe) postari ale cuiva care niciodata nu sunt la subiect, sau nu sunt clare. Fiecare scrie cum poate si vrea.
Preotii sunt asa, trebuie sa ne dea canoane si citiri si cate si mai cate, altfel nu sunt buni nici ei nici noi.
Suntem trimisi sa-l citim pe par. Cleopa. sau alti monahi.
De ce ei (desi nu au carte) stiu mai multe ca un preot de mir?
De ce au mai multa intelegere a scripturilor?
De ce preotii de mir gresesc in interpretari?
Cine de fapt are cea mai buna intelegere a scripturilor, a Bibliei pe lumea asta: un preot, un calugar, un teolog, un laic obisnuit, cine anume (X,Y, Z)?

Stiu eu laic, mai multe ca un preot? Am voi sa ma compar cu un preot?
Stie un preot totul, absolut?
Stiu profesorii lui, din generatie in generatie?
Pai prin cate minti si guri a trecut Biblia asta de 2000 ani si mai bine incoace si tot mai sunt posibilitati, la infinit de a gasi noi explicatii si interpretari.
La fel sunt si canoanele, legile, hotararile sinodale.
Nu se inteleg, sunt interpretabile si nu le asculta nimeni.

Concluzia: credinta nu o stie nimeni cu adevarat si perfect (in afara de Dumnezeu) si nu este simpla si clara 1+1= 2
Este o filozofie (inclusiv de viata).
Ar trebui sa fim mai smeriti si sa ne cunoastem lungul nasului si asa cum spunea Iisus: sa arunce primul piatra, acela care nu este in pacat (adica perfect).

Venim pe forum ca sa ne mai lamurim, sa mai intrebam, sa mai aflam, sa ne mai consultam, si nu sa ne dam mari, sa lovim pe altii, sa devenim preoti sau sfinti si sa dam lectii.

Am pus o intrebare initial. Au fost pareri si pareri. Maine sper sa pot sa-l intreb pe preotul meu. El imi va spune parerea lui. Daca ma lamuresc bine, daca nu. iarasi bine. Eu n-am sa fiu niciodata buna la religie/credinta, n-am s-o pricep.
Ca nu am aceasta putere si intelegere, nu am acest talant. Am altii.
Atat cat pot eu, fac si Dumnezeu ma stie si el ma judeca si nu oamenii. Si atat.