Nu-i nimic, primesc din toata inima scuzele tale si, mai ales, Dumnezeu sa ne ierte atunci cand gresim unii fata de altii.
Cunosc si eu aceasta tendinta spre polemica, ai constatat-o desigur si la mine, din pacate.
Dar avem posibilitatea sa ne impotrivim ei si, cu ajutorul lui Dumnezeu sa o indreptam spre nevointa si spre orice alta forma de barbatie adevarata. (Si nu mai spune, te rog cu prietenie, "Asa sunt eu"... Nu e o scuza.... dimpotriva! Si oricum, asa ne punem singuri bete-n roate... :)
Domnul cu noi!

P.S. Parca in "Patimi si virtuti", de imi amintesc bine acum, Cuviosul Paisie Aghioritul dezvaluia ca mania, iutimea, spiritul polemic etc. - toate sunt forme de barbatie, cu radacina in stihiile naturale ale sufletului, dar care au fost gresit directionate. Asa, un fel de dude in portocal... :)