[loricel]

Taina sfant-a suferintei unindu-ne candva
Ne-am contopit orbeste,scuzandu-ne ca-i omeneste.
Din trupurile noastre captive-n vraja clipei,
Ecouri disperate se aud de undeva.

Lasat pe-o margine abrupta Intregul,tremurand,
Loveste-n noi adesea cu suflari de vant.
Rabdandu-ne firescul trairii efemere,
Isi cere dreptul tainic de-a ne oferii mistere.

Si trece absenta si chiar indiferenta
Incoronata clipa,prea mult de noi iubita.
Lasandu-ne desprinsi din mrejele-i viclene,
Ratacitori launtric si cuprinsi de durere.

Sudura sangereaza, ca am hulit Maestrul.
Opera minunata ciuntandu-I -o anume.
Oglinda egoista,icoana fara nume
Admira din launtru,ochiul nesatul.

Zaresc durerea-I vie pe undeva,in mine.
Un gol al jumatatii m-apasa,implorand.
Simt cum Intregul plange,cerandu-te pe tine
Sa fii suportul trainic al templului Preasfant.



Intr-o relatie spunem atatea vorbe-n vant ,mai ales noi femeile,dar niciodata nu ne gandim la energia consumata inutil.
Stiu ca n-am sa gasesc intelegerea barbatului,dar merita sa incerc.