Prin ce spui limitezi actiunea Duhului doar pe timpul vietii,intrucat in urma anihilarii de dupa moarte(suflarea pleaca la Domnul si trupul se distruge)in lipsa sufletului normal ca nu mai are pe ce sa actioneze.In situatia trup+suflare(si atat)nu imi este clar pe ce actioneaza nici in timpul vietii in opinia voastra.Suflarea este a Domnului si trupul se distruge.Practic pe ce se exercita lucrarea Duhului?

Alte intrebare:tu introduci intre momentul mortii si cel de a fi in Hristos o perioada de timp inconstienta.Dar unde spune Pavel(de ex) ca exista o asemenea perioada fara nici un fel de constienta?Daca mergi pe ideea ca ,,asa spune in VT prin urmare asa trebuie inteles in NT(fara ca NT sa precizeze expres)atunci sunt probleme semnificative.De exemplu unde si in ce criterii trebuie sa inteleg metaforic si unde ad literam?De ce nu ar fi o vorbire metaforica,ce argumente considerati ca exista?

Mie nu imi este clar pe ce sustineti(versete)starea acestea in NT.S-ar putea sa gresesc dar evreii,prin perioada tarzie,nu ajunsesera si ei sa creada in ceva similar cu constienta/nemurirea?

PS:mai in gluma,mai in serios,eu as fi de acord ca fiecare dupa moarte sa aiba parte de ceea ce a crezut :) Eu mi-as dori precum Sproul(desi nu este preferatul meu): ,,Eu unul îmi planific să trăiesc pentru totdeauna. Nu-mi planific să mor niciodată. Îmi planific să trec printr-o stare de tranziţie fiziologică şi biologică în care acest trup este epuizat, după cum şi în prezent se află în acest proces de epuizare. Dar starea neîntreruptă de conştienţă a propriei persoane continuă, numai că trece într-o stare mult mai măreaţă, pentru că se află în prezenţa imediată a lui Cristos. Dilema lui Pavel a primit răspuns prin biruinţa asupra morţii sale, datorită căreia putea să meargă Acasă şi să experimenteze câştigul de-a fi împreună cu Cristos."