Eu sunt mai putin cunoscatoare a teoriei despre practica bisericeasca. Am invatat si eu la inceput de la parinti/ bunici, mai apoi de la preoti (din predicile lor sau din raspunsuri la intrebarile directe). Am mai citit si unele carti gen "Ne vorbeste parintele Cleopa" etc. Si de aici, de pe forum poti sa mai afli cate ceva, desi de cele mai multe ori opiniile sunt contradictorii sau cel putin diferite si atunci doar solidarizez (in gand sau in scris) cu cei care au aceleasi pareri cu mine (pareri formate anterior topicelor).

Pe scurt eu am incredere in parintele meu duhovnic (pe care il stiu de vreo 9 ani) si impreuna cu care incerc sa merg pe drumul mantuirii (prin ascultare, mers la biserica - a devenit chiar o necesitate, mi-e dor cand lipsesc - , post, spovedanie, euharistie etc.)

Nu mi-am pus niciodata problema serios cum isi traieste dansul viata, nici nu am vreun semn ca ar face ceva care nu cadreaza cu preotia, dar nici nu stau sa ma intreb pana la ce ora mananca el in ziua anterioara slujirii Sf Liturghii.

Ca om, nici un preot nu este perfect. Dar parintele Cleopa spunea cred ca harul primit o data cu taina hirotonisirii este acealsi... chiar daca preotul ar fi de ex betiv dar te spovedeste si iti iarta pacatele, taina spovedaniei e valida... Asa am retinut eu.

Normal ca ne dorim preoti-model pe care sa ii urmam, dar eu nu am dorinta de a-i cerceta/ judeca in amanunt pentru ca in mod normal ei stiu mai bine cum si ce au de facut. Mi se pare ciudat sa judecam ca unii duhovnici ar fi mai indulgenti, sau chiar "incompetenti" - cum scria cineva "daca orb pe orb calauzeste, vor cadea amandoi in groapa". Normal ca la un moment dat in viata fiecare poate sa isi aleaga duhovnicul care i se potriveste - in aceasta situatie nu vad de ce sa-i judeci pe ceilalti. Dumnezeu ne-a lasat diferiti, deci exista tratatmente diferite pentru fiecare dintre noi (nu contradictorii, dar nici identice).

Eu cred ca daca esti de buna credinta (chiar daca mai putin informat) si incerci permanent sa te indrepti, Dumnezeu te ajuta, te lumineaza, te calauzeste asa cum crede El de cuviinta. Sa speram ca in timp vom deveni mai buni, mai credinciosi, mai constienti, mai curati, mai iubitori etc.

Cu ce masura judecam, vom fi judecati... parca asa se zice.

Nu prea imi plac mie cei care incearca sa impuna anumite invataturi sau pareri. Pana la urma adevarul absolut este (la) Dumnezeu si timpul ne va demonstra unde/ cand am gresit sau am avut dreptate... daca o fi important sa avem dreptate...