[osutafaraunu]

În prealabil postat de Scotland The Brave

S-ar putea sa gresesc dar evreii,prin perioada tarzie,nu ajunsesera si ei sa creada in ceva similar cu constienta/nemurirea?

Nu greşeşti, aşa este. Perioada elenistă a alterat teologia târzie a evreilor şi în ce priveşte concepţia stării omului în moarte. Influenţa perioadei elenistice poate fi văzută în cărţile apocrife (exemplu: 2 Macabei 12,43-46).

Două idei străine de Scripturi sunt prezente aici: că sufletul este nemuritor şi că pentru omul mort se mai poate cere salvare. Aceste idei sunt în totalitate păgâne şi nu au de-a face cu Scriptura evreiască. Filosofia elenistă a fost un val uriaş care a măturat gândirea ebraică biblică, atât din mintea evreilor, cât şi din cea a creştinilor. Dar a făcut lucrul acesta cu fineţe. Nu s-a folosit de sabie şi nu a atacat popoarele. Ea a atins mintea oamenilor din clasele intelectuale şi prin aceştia a ajuns la mulţime.

Cărţile apocrife ca Tobit, Cartea întâia a lui Enoh şi Înţelepciunea lui Solomon, cărţi scrise prin secolele 2 – 1 î. Hr., demonstrează această schimbare de gândire în rândul evreilor.

Din fericire, filosofia grecească nu a afectat pe toată lumea. Josephus Flavius confirmă această deviere de gândire. Casta marilor preoţi de la Ierusalim şi leviţii au ajuns încetul cu încetul să facă filosofie şi să vorbească despre cultură. În felul acesta adevărurile care trebuiau să înconjoare Sanctuarul, au fost uitate, iar slujba lor de la Templu a devenit doar o afacere profitabilă.

Pe lângă multe materiale şi documente de valoare, două mari lucrări de cultură şi civilizaţie evreiască, „The Jewish Encyclopedia” şi „Encyclopaedia Judaica”, recunosc "meritul" pe care filosofia greacă l-a adus imprimării în gândirea evreilor a doctrinei nemuririi sufletului. Şi pentru că este aşa, nu trebuie să recunoaştem ca autoritate, ceva ce nu este Cuvântul lui Dumnezeu. Mai mult, este absurd să crezi că filosofia unui popor păgân putea aduce pentru evrei descoperirea uni adevăr pe care marele Yahweh a uitat să-l spună. De fapt, Dumnezeu l-a spus însă foarte clar, atunci când a făcut ca ţărâna, animată de suflarea de viaţă să devină un suflet viu. Şi tot El a mai spus că sufletul care păcătuieşte va muri.


„Doctrina nemuririi sufletului, aşa cum apare în scrierile lui Filon, precum şi în scrierile altor filosofi evrei de mai târziu, prezintă puternice influenţe ale platonismului, care vedea o completă separare între trup şi suflet.” (Encyclopaedia Judaica vol.15 p.175)


„În Biblie personalitatea a fost considerată ca un întreg în perioada biblică. De aceea sufletul nu era perceput cu totul distinct de trup. În ebraica biblică cuvintele neshamah şi ru’ah înseamnă amândouă „respiraţie” şi nefesh se referă la persoană sau chiar trupul.”(Encyclopaedia Judaica vol.15 p.171)


În timpurile biblice, când evrei credincioşi mai păstrau cunoaşterea lui Dumnezeu, doctrina despre suflet şi despre nemurirea lui era corect văzută. Însă, cu trecerea timpului şi sub influenţa puternică a gândirii popoarelor cu care evreii au intrat în contact, această vedere corectă, a fost schimbată cu falsuri, care au ajuns până la noi. Din nefericire, aceeaşi nefastă influenţă a filosofiei greceşti s-a resimţit şi asupra creştinismului. Aşa se face că astăzi greu mai poţi schimba această mentalitate plină de prejudecăţi. Doar studiul sârguincios al Scripturi asistat de puterea Duhului Sfânt mai poate face ceva în această privinţă.