[CelMandru]

Eu nu ştiu cum era în trecut, dar îmi place că, acum, pe pachetele de ţigări scrie "tutunul dăunează grav sănătăţii tale ŞI A CELOR DIN JUR". Măcar dacă nu te gândeşti la tine, nu zic să te gândeşti la străinul care-ţi inhalează cancerul, dar poate ai un copil, un frate, o nevastă, o mamă, ş.a.m.d. pe care, teoretic ar trebui să fii în stare să-i pui mai presus de tine. Lăsând altruismul la o parte, e vorba de familia ta, până la urmă. De un pic de discernământ, şi de o minimă inteligenţă. Într-adevăr, dacă este deja ceva dependent, îţi va fi greu să renunţi, pentru că doar d-asta avem o fire pătimaşă. Dar voinţa e locul ei acolo, trebuie doar pusă la muncă puţin.

Fumătorule, ce zici? Îţi propun următoarea chestiune. Du-te o săptămână, două, o lună, la o mănăstire adevărată, românească, ortodoxă, mare, veche, cu tradiţie, cu monahi trăitori. Şi apucă-te să speli pe jos, să cureţi ceapă, să tai lemne, să cureţi bălegarul la animale, ce vrei tu. Suflecă-ţi mânecile, pune mâna pe-o treabă din asta, care crezi că nu e de nasul tău. Munceşte acolo până cazi rupt de oboseală. Şi pe urmă, adună-ţi oasele de pe jos, trezeşte-ţi conştiinţa aia gripată de fumuri - pune-te în genunchi frumuşel, şi, încearcă, cu un ultim efort, să îndrugi şi tu o rugăciune, aşa stângace cum e. Dar să fie sinceră, fumătorule! Fă puţin loc acolo în ceaţa aia din minte, şi vezi cât de bine ţi-au făcut ţigările alea. A meritat? Şi apoi uită-te la icoana PreaSfintei Născătoare de Dumnezeu. Şi întreabă-te. Merită? O să vezi tu cât de mult a meritat. O să simţi, că şi tu ai inimă. Cere, mă ajutorul Maicii Noastre, că te ajută, şi te iartă. Dar să vadă că vrei şi tu. Şi după asta, fă şi tu frăţioare, o cruce mare, sănătoasă. Cu curaj, cu nădejde, cu credinţă, frate! Mergi la o privighere, mai ascultă un cuvânt dumnezeiesc, şi uşor uşor poate oi avea curiozitatea să arunci o privire şi pe-o carte. Şi apoi, mai târziu, poate oi avea timp să te uiţi în jurul tău. Să vezi aceşti blânzi, ce forfotesc ca nişte furnicuţe de colo-colo. O să vezi că sub negrul ăla, fără de viaţă, se ascund nişte inimi uriaşe, pline cu mierea dragostei pentru Hristos. Ridică ochii ăia din pământ, respiră şi tu aerul ăsta tămâios, plin de rugăciune, de credinţă, de trăire, de Duh Sfânt. Şi-o să-ţi iei mersu, frăţioare! O să te simţi liber, uşor, ca pasărea cerului...

Totul e să vrei. Să vrei să ceri ajutorul Domnului. Că nu te lasă Preabunul tău Părinte.

Iertare fraţilor! Nu m-am adresat cuiva anume... Nu vă supăraţi pe mine

Iertaţi-mi îndrăzneala!