Ca de obicei, ca in (aproape) intreaga istorie a crestinismului, se reactiveaza delicata chestiune a raporturilor dintre Biserica si stat. Raporturi care nu au fost mereu in armonie simfonica...
Acum ce sa zicem si noi? Ca Grecia trece cu greu prin criza si apeleaza, poate, la anumite demersuri care nu convin unora? Asa o fi, dar e problema lor (la stat ma refer).
Problema noastra, a crestinilor, imi pare a fi, sa ma iertati fratilor, nu politica Rusiei sau a Greciei ci incercarea prin care trece parintele Efrem, calugar al Sfantului Munte. Si odata cu el cred ca trece prin incercare si Biserica, intregul popor al Domnului. Deoarece acest Popor nu are bariere geografice, lumesti, ci de alta natura...
Trecem si noi asadar prin incercare, ca frati intru credinta ce suntem cu parintele Efrem.
Iar incercarea noastra imi pare mai intai sa reusim a pune ochii credintei mai putin pe contextul politic de un fel sau altul, cat mai ales pe miscarea dinlauntrul Bisericii.
Nadajduiesc ca noi, crestinii, ne vom folosi de acest moment delicat prin care trece un om al Bisericii, sporind in discernamant, in rabdare, in rugaciune curata. Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu!