Citat:
În prealabil postat de anonim30
Si totusi...Tind sa cred ca Dumnezeu in bunatatea si mila Sa nemarginita fie ceva va schimba, candva, la aceasta persoana...fie o va mantui asa cum este, caci greu imi e sa cred ca Domnul ar cere cuiva sa iubeasca pe Cineva pe care nu cunoaste.
Da, cred ca m-am lamurit. Cred ca am gasit raspunsul la intrebari. Noua, celor cu credinta nu ne ramane decat sa ne rugam pentru cei ce nu o au....sau, poate, cine stie...ei sa se roage, la un moment dat, pentru noi.
|
Cu siguranta ca Dumnezeu care este desavarsit de bun, va schimba ceva la acea persoana si il va aduce pe calea spre El.
O mica lamurire.
"greu imi e sa cred ca Domnul ar cere cuiva sa iubeasca pe Cineva pe care nu cunoaste."
Dumnezeu nu este Cineva. Este Dumnezeu Atotputernic si desavarsit.
Deci da, Dumnezeu ne cere sa iubim pe semeni , pe toti, fara deosebire chiar daca nu ii cunoastem. Da, ne cere sa iubim pe cineva chiar daca nu cunoastem.
Aceasta este iubirea dumnezeiasca. Daca nu poti iubi pe cineva chiar daca nu il cunosti atunci nu esti bun.
Iar daca atunci cand scrii Cineva te referi totusi la Dumnezeu, (trecand peste greseala facuta) atunci pot sa iti spun ca daca acel om nu cunoaste pe Dumnezeu este dupa cum chiar tu spui, prin dorinta lui, prin incapatanarea lui si prin razvratirea lui.
Da, Dumnezeu ne cere sa Il iubim, si ne cheama sa Il cunoastem. Pe toti ne cheama si la toti cere iubire. Este porunca cea mai mare din Lege.
Sf. Teofan Zavoratul spunea in privinta aceasta ca Dumnezeu este egoist cere iubire si supunere deplina. ( nu care cumva sa se sminteasca aici cineva, mai bine alergati la duhovnic si intrebati ce a vrut Sfantul sa spuna cu acest cuvant ce se afla in cartea "Invataturi si scrisori despre viata crestina")
In incheiere iata un fragment din Vietile Sfintilor - Cuvioasei Sinclitichia - 5 ianuarie:
"Cei buni se ocărăsc și se batjocoresc de către cei ce îi văd pe dînșii petrecînd împreună cu cei leneși, socotindu-i ca pe niște asemenea lor; iar cei buni, primindu-le acestea de la oameni ca niște laude, săvîrșesc fără frică dumnezeiescul lucru; pentru că Scriptura zice: Frumoasă este fapta acestora, că și Domnul mînca cu vameșii; iar mai vîrtos este iubitoare de frați judecata acestora, decît iubitoare de sine; pentru că văzînd pe cei ce păcătuiesc ca niște case aprinse, se întrec a mîntui pe cei care pier și suferă împreună cu ei. Iar alții, dacă ar vedea pe un frate arzînd în păcate, fug, temîndu-se ca să nu-i apuce și pe dînșii focul. Alții - cei de al treilea fel -, ca fiind vecinii cei răi, îi aprind mai mult pe cei ce ard, aducînd ca materie spre pieire răutatea lor. Cei buni, dimpotrivă, chiar cîștigurile lor le socotesc mai mici decît mîntuirea acelora.
Acestea sînt semnele dragostei adevărate; aceștia sînt păzitorii dragostei celei curate. Precum cele rele una de alta se țin, pentru că iubirii de argint îi urmează zavistia, călcarea de jurămînt, mînia și vorbirea de rău; așa și cele potrivnice lor se țin de dragoste, adică: blîndețea, îndelunga răbdare, suferirea de rău, bunătatea desăvîrșită și sărăcia. Pentru că nu este cu putință a dori această faptă bună, fără numai prin sărăcie. Căci Dumnezeu a spus să avem dragoste nu către un singur om, ci către toți. Deci, avînd noi cele de trebuință, nu se cade a trece cu vederea pe cei ce au lipsă; ci a-i îndestula pe toți, pe cît este cu putință omului. Acesta este însă lucrul lui Dumnezeu."
Deci iubire si saracie.