din “Viata de familie”, Cuviosul Paisie Aghioritul
- Maică Staretă, i-ai scris urări lui Dimitrie, care acum se căsătoreste?
- I-am scris. Părinte.
- Adu-mi felicitarea să completez si eu ceva: “Hristos si Maica Domnului să fie cu voi. Dimitrie, îti dau binecuvântare să te certi cu toată lumea, în afară de Maria. La fel si Mariei“. Ia să văd dacă vor întelege la ce mă refer? Cineva m-a întrebat: “Ce uneste mai mult pe bărbat cu femeia?”. “Recunostinta“, îi răspund.
Unul iubeste pe celălalt pentru ceea ce îi dăruieste. Femeia îi dă bărbatului ei încrederea, devotamentul si ascultarea sa. Iar bărbatul îi dă femeii siguranta că o
poate proteja. Femeia este doamna casei, dar si o mare servitoare, iar bărbatul este stăpânul casei, dar si hamalul ei.
Sotii trebuie să aibă dragoste curată între ei, pentru ca existând un climat pasnic în familie, să-si poată îndeplini datoriile lor duhovnicesti. Pentru a trăi în chip armonios sotii trebuie din început să pună ca temelie a vietii lor dragostea, dragostea cea scumpă, care se află în nobletea duhovnicească, în jertfirea de sine si nu în dragostea cea mincinoasă, lumească si trupească. Atunci când există dragoste si jertfire de sine, totdeauna se pune unul în situatia celuilalt, îl întelege și-l doare. Si atunci când cineva îl primeste pe aproapele său în inima sa îndurerată, îl primeste pe Însusi Hristos, Care îl umple cu si mai multă veselie duhovnicească.
Atunci când există dragoste chiar si departe de s-ar afla unul de celălalt, atunci când o cer împrejurările, se află aproape, pentru că dragostea lui Hristos nu poate fi limitată prin distante. Însă atunci când. Doamne fereste, sotii nu au dragoste între ei, desi s-ar afla aproape, în realitate însă se află departe unul de altul. De aceea trebuie să se străduiască să păstreze dragostea în toată viata lor si să se jertfească unul pentru celălalt.
Dragostea trupească îi uneste la exterior pe oamenii lumesti, dar numai atâta vreme cât există factori lumesti (bani, frumusete, pozitie socială, etc. - n. tr.), si îi desparte atunci când ele dispar, ducându-i astfel la pierzare. În timp ce, atunci când există dragostea duhovnicească, cea scumpă, chiar dacă unul dintre soti îsi pierde acesti factori, aceasta nu numai că nu-i desparte, ci îi uneste si mai mult. Atunci când există numai dragoste trupească, si dacă, de pildă, femeia află că sotul ei a privit la alta, atunci îi aruncă vitriol în ochi si îl orbeste. În timp ce, atunci când există dragoste curată, o doare mai mult si caută cu orice chip să-l aducă iarăsi pe drumul cel bun. Astfel vine harul lui Dumnezeu.
Odată a venit la Colibă un oarecare medic grec din America. Am văzut că avea un chip luminos si de aceea l-am întrebat cu discretie despre viata lui. “părinte, mi-a spus, sunt ortodox, dar până în ultima vreme nici posturi nu am tinut, nici la biserică nu am mers. Într-o noapte am îngenunchiat în camera mea, ca să-L rog pe Dumnezeu pentru o problemă ce mă preocupa, când deodată camera s-a umplut de o lumină plăcută. Pentru destulă vreme nu vedeam nimic fără numai lumină si simteam o pace negrăită înlăuntrul meu”. M-am minunat, deoarece am înteles că omul acesta se învrednicise să vadă lumina necreată, si de aceea i-am cerut să-mi spună ce se întâmplase.
“Părinte, mi-a spus, sunt căsătorit si am trei copii. La început o duceam bine în familie. După o vreme însă femeia mea nu a mai avut răbdare să se preocupe de casă si de copii, si de aceea cerea mereu să iesim la plimbări cu prietenele ei. I-am făcut hatârul. După putin timp mi-a spus că vrea să meargă singură cu prietenele ei. Am primit si aceasta, iar eu mă îngrijeam de copii. După aceea nu a vrut să mergem în concediu împreună, ci a cerut bani să meargă singură. Si apoi mi-a cerut un apartament, ca să trăiască singură. Am făcut-o si pe aceasta. Dar ea îsi aduna acolo pe prietenii ei. În acest răstimp încercam s-o ajut în felurite chipuri, cu sfaturi, etc, ca să o conving să-i fie milă de copiii nostri, dar ea nici nu voia să audă. În cele din urmă mi-a luat o mare sumă de bani si a dispărut. Căutam si întrebam de ea peste tot, însă nici un rezultat, îi pierdusem urma cu desăvârsire. Într-o zi am aflat că venise aici în Grecia si locuia la o casă de desfrânare. Mâhnirea mea pentru halul în care ajunsese nu se putea descrie. Cuprins de mâhnire, am îngenunchiat să mă rog. «Dumnezeul meu, am spus, ajută-mă s-o găsesc si să fac tot ce îmi va sta în putintă ca să nu-si piardă sufletul. Nu pot suferi s-o las în halul în care a ajuns». Si atunci m-a învăluit acea lumină si inima mea a fost inundată de pace”. Atunci eu i-am spus: “Frate, Dumnezeu a văzut răbdarea, nerăutatea si dragostea ta si te-a mângâiat în acest chip”.
De aceea spun că ne vor judeca mirenii. Vedeti, acesta care era medic în America, care avea o astfel de sotie, si care trăia în conditiile si mediul de acolo, de ce lucruri minunate s-a învrednicit!
|