>> dobrin :
Ma scuzi ca ma amestec in raspunsul tau catre dorina si ca in general scriu in contradictoriu cu tine. Dar am avut si mesaje in care te am laudat. E frumos ca ,cauti in tine resorturile care te fac sa intreprinzi o actiune sau alta.E frumos ca iti dai seama ca problema,precum si amagirea este doar in noi insine.Dar nu sunt de acord ca nu merita sa spui o vorba buna cuiva. Ca si cum noi am fi detinatori ai adevarului,ai unor trairi inalte,si am avea dreptul sa amaram pe altii.Acest drept il au doar sfintii ,pentru ca ei vad limpede,pentru ca au scos barna din ochiul lor. Noi,sa ne purtam fata de ceilalti,cu tot dragul,precum cu niste camarazi,care ar vrea multe,dar pot putine.
De fapt vroiam sa reluam tema acestui topic. Pentru mine e important sa stabilesc care e adevarul. Mi se pare urat in fata lui Hristos sa afirmam ca nu faptele bune mantuiesc,odata ce El a lasat deoparte orice alte pretentii si stachete ,si nu ne-a cerut decat atat :cine iubeste pe ceilalti pe Mine ma iubeste. El stia ca nu putem ajunge altfel la dragostea fata de Dumnezeu,si ne-a dat aceasta cale,aparent mai mica,sa iubim intai pe aproapele ,DAR , prin aceasta simtindu-l si pe Dumnezeu .As revenii la exemplul cu vrajmasii, adica la faptul ca Iisus cere sa iubim pe vrajmasi. Nu e suficient,e doar o prima aetapa.A 2 a etapa este sa constientizam ca si "Dumnezeu da ploaia Sa si peste cei drepti,si peste cei nedrepti" . Deci nu sunt pentru faptel;e goale,fara semnificatie,ci sunt pentru faptele prin care descoperim pe cel de langa noi-> pe noi-> pe Dumnezeu.
De aceea nu cred ca exista fapta buna,cu adevarat buna,fara ca ea sa apropie pe cel care o face -> de sine-> de ceilalti-> de Dumnezeu. De aceea cred ca nu e bine pentru noi sa dezbracam faptele celorlati, de ceea ce nu cunoastem,adica trairea lor interioara,si astfel sa devenim niste judecatori reci ai lor . Nu va lasati inselati de cuvinte simpliste,in genul : acela face fapte, dar e impotriva recunoasterii lui Dumnezeu,caci nu stiti ce e in inima lui,si ce va fi pina la urma cu el. Petru a spus "Doamne du-te de la mine caci sunt un om pacatos" ,si a devenit apoi intaiul dintre apostoli.
Cel ce are iubirea in suflet,si o are cu putere,acela va ajunge negresit ,mai devreme sau mai tarziu la Dumnezeu. Cel ce nu iubeste ,chiar daca s-ar acoperi de carti,chai de si ar da trupul sa fie ars,asa cum zice si apostolul Pavcel in imnul iubirii din corinteni, 'nimic nu ii foloseste," "e ca o arama sunatoare"
Pe mine ma intereseaza mai mult partea a 2 a a acestei probleme.Adica de ce ortodoxia vine si imbogateste invataturile lui Hristos,si adauga la acestea ,invatatura harului si a dobandirii lui prin taine. Dar niciodata nu as exclude invatatura primara a lui hristos ,doar pt ca asa zic sau inteleg unii ortodoxi mai noi sau mai vechi. Pentru ca sunt convins ca nu se excl;ud. Si eu cred in valorile ortodoxe,sunt convins ca sunt un ajutor pretios,si o treapta superioara a desavarsirii noastre. Insa de fromulari exclusiviste:acela se va mantui acela nu,ma feresc .Incerc intradevar sa includ,nu sa exclud
|