[cristiboss56]

În prealabil postat de MariS_

Eu am fost ateu o foarte mare perioada din viata mea, apoi eram in cautarea unui sens, un Sens cu s mare. Am ascultat si prelegeri de la teologi, de la preoti, de la prieteni credinciosi, etc, etc, nu m-au convins niciunul. Si nu m-ar fi convins sute de ani si mii si mii de vorbe daca nu intalneam pe cineva care m-a "cucerit" altfel. Nu prin vorbe, ci prin ceea ce emana din el. M-a atins intai aceea caldura ce venea din inima lui si inima mea a recunoscut aceea caldura, i-a priit, s-a simtit bine. Era sa adorm la cuvantarea sa, dar nu de plictiseala, nu, ci de bine, de caldura care parca ma legana, de armonia ce o simteam in toata sala, parintele ne legana, ne imbratisa, ne bucura. Doar ca nu ne privea, ca nu putea, dar ne "vedea" altfel. Abia dupa aceea am inceput sa inteleg si sa pricep Sensul cuvintelor sale. Abia dupa aceea am inceput sa-i "devorez" cartile. Abia dupa aceea am trecut si la alte carti despre credinta, ortodoxie, pateric, etc.
Cei care doriti sa fiti invatatori, amintiti-va intai de perioada cand ati fost atei si intrebati-va de ce nu L-ati primit atunci pe Hristos? Oare nu s-au straduit altii sa va convinga? Eu cred ca da, si atunci de ce totusi nu L-ati primit?
Eu m-am intrebat: oare am fost eu cu adevarat ateu? Nu, nu cred, in strafundul sufletului meu era o sete de absolut, ea ma facea sa caut mereu si mereu, dar nici credincios nu eram. Doar cand am recunoscut pe Hristos in altul, doar cand iubirea aceluia a rezonat in mine cu ceea ce eu simteam a fi o iubire ce copleseste, o iubire demna de Dumnezeu, doar atunci mi s-a miscat si mie inima si doar dupa ce mi s-a miscat inima a inceput si mintea mea indaratnica, de magar incapatanat, sa accepte "cuvantul".
Cine vrea sa fie cu adevarat invatator sa-si trimita iubirea "la inaintare" si abia dupa aceea "cuvantul". Parintele care a stiut sa faca cu asupra de masura acest lucru a fost calugar la manastirea Sambata de Sus. Vesnica lui pomenire. Dar sunt putini acestia, majoritatea merg pe "cuvant" si-atat. Si nu numai atat dar se prezinta un Hristos plin de regului, dogme, de interdictii, manios si crunt in judecare si, daca nu uita cumva, se mai aminteste in treacat si de iubire, mila bunatate. Dar asta in plan secund. Iertati.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Extrem de pertinenta postarea ta , caci nu de invatatori ducem lipsa , ci de invatatori care sa poarte Cuvantul lui Dumnezeu catre suflet , pana la sufletul celui care invata , asculta . Despre acest apect Sfintii Parinti si marii teologi au scris ori de cate ori au avut prilejul , si amintesc aici de o carte a Parintelui Dumitru Staniloae " Ascetica si mistica Bisericii Ortodoxe " , care o recomand cu caldura doritorilor de " cunoastere" si nu numai .
Da MariS , ai avut aceasta sansa , aceasta mare sansa in care puterea dumnezeiasca a facut acel pas prin Parintele Paraian de la Sambata de Sus , si a dus Cuvantul Sau spre si in sufletul tau , caci Dumnezeu face posil , cand crede El de cuvinta , sa duca Cuvantul Sau prin organul Sau revelational , in sufletul ascultatorilor ! In credinta se intalneste in mod constant atentia lui Dumnezeu fata de noi , cu atentia trezita de El in noi