O rază molatică dulce de soare
Mi-aprinde-o suvită în părul cărunt
Se lasă în iarbă si-n frunze răcoare
Si cântă un greier cu glasul mărunt.
Îsi scutură cerul petalele rosii
Pe palmele mele, pe crestetul meu
Se-aude-n departe cum cântă cocosii
Când eu dintre arbori Te strig, Dumnezeu...
Un clopot se sparge si bate-ntr-o dungă
Fărâme de noapte se-adună-n livezi
Cu mâini împletite în rugă mai lungă
Te strig, Sfinte Doamne si-astept să mă vezi.
Se-aprinde o candelă în cer pentru mine
Purtând peste frunze miresme de frig
Cu pleoapele-nchise si fata spre Tine
Eu stau printre arbori si tot Te mai strig.
Ajută-mă, Doamne, înaltă-mă iar -
Atât sunt de mică si-atât mi-e de greu -
Când noaptea se-ngână cu ziua de-afară
Te-aud prin lumină cum vii, Dumnezeu...
|