Le purtam tacut pe toate
precum muntii nostri mari.
Le purtam, icnind, in spate
si ca-n munte, faurari:

noi dospim din lacrimi sare!
intelegem neintelesuri!
si-n vecernii tot mai rare
ne-adancim, tacuti, sub fesuri...

Bucurosi le-om duce toate,
romani vesnici, tot pe coate...