[konijiro]

Mulţi atei susţin că toate ideile şi practicile creştine ar fi fost impuse prin violenţă... De aceea, credeam că şi dvs aveţi aceeaşi atitudine, dar mă bucur să constat că nu este aşa. :)

Evident ca o parte din ideile si practicile crestine au fost impuse prin violenta, mai ales in istoria timpurie a crestinismului. Violenta nu a fost indreptata doar impotriva ne-crestinilor, ci si impotriva crestinilor din sectele neacceptate ca "oficiale".

De ce-i deranjează atât de tare folosirea iniţialelor numelui lui Hristos în datarea istorică... nu ştiu... probabil din cauza incertitudinii lor duhovniceşti şi intelectuale.

Va rog sa va interesati cam cum sta situatia cu IQ-ul mediu si nivelul de educatie in cazul ateilor fata de religiosi. Si dupa aia putem vorbi despre incertitudini intelectuale.

Datarea istorica referitoare la Iisus e crestina, si e folosita intr-o lume care nu mai pune crestinii mai sus de alte religii sau non-religii. Obisnuiti-va cu asta, se va intampla si in Romania. Nu foarte curand, dar e doar o problema de timp.

În schimb, promotorii secularismului practică o intoleranţă incredibilă faţă de creştini, încercând chiar să le limiteze libertatea de exprimare publică a propriilor convingeri religioase.

Serios? Unde? Cand? E vorba doar de:
- libertatea de credinta si religie (adica nu impunerea unei religii altora, fie ca o vreau, fie ca nu)
- oprirea finantarii diverselor biserici si culte din banii Statului (si aici intra si predarea religiei in scolile de Stat, pe banii Statului)

Unde vedeti aici o limitare a exprimarii publice? Eu vad doar biserici cu boxe afara, ca sa ma trezeasca pe mine duminica dimineata la 9, ca vreau sa nu. Si mai vad un Patriarh invitat la sedinta de investire a Guvernului, intr-un Stat laic. Deci despre ce vorbim, mai exact?

Creştinismul este, prin definiţie, o religie publică, o religie a comuniunii şi a mărturisirii. De aceea, creştinii îşi pot practica religia în deplină libertate, doar manifestându-se drept ceea ce sunt (credincioşi ai lui Hristos) atât în public, cât şi în spaţiul privat.

Din punct de vedere legal si constitutional, e perfect irelevant cat de "public" e caracterul crestinismului. Sa inteleg ca daca maine fondez o religie care spune ca adeptii ei trebuie sa faca sex in public ar fi OK, nu? Ca doar e o valoare fundamentala a religiei mele, pana la urma.

Oare cum ar reacţiona un francez (este doar un exemplu), dacă i s-ar spune că, în public, îi este interzis să-şi vorbească limba maternă, întrucât se află în România şi... francez poate fi doar în spaţiul privat?

Limba franceza e o unealta de comunicare, nimic mai mult, ca oricare limba. Nu vine cu un worldview propriu, la care vorbitorii de franceza trebuie sa adere. Vorbitorii de limba franceza nu au toti, la gramada, o parere despre conceptul de pacat, si nu au o parere comuna despre viata de apoi. Si nu se razboiesc (virtual sau nu) cu vorbitorii de engleza, considerandu-i eretici.
Analogia Dv. nu are nici un sens.

Unul dintre drepturile fundamentale ale omului este dreptul la liberă exprimare!

Correct. Doar ca aveti o problema a intelege diferenta intre "exprimare libera" si "impunere".

De exemplu, predarea ortodoxiei in scolile de Stat, pe banii Statului, nu tine de "exprimare libera".

Tocmai de aceea, consider că aceste persoane trebuie să înveţe a se accepta reciproc aşa cum sunt, cu diferenţele specifice ("unitate în diversitate"), neîncercând să-şi ascundă convingerile sub pretextul toleranţei.

Nimeni nu vorbeste de ascunderea convingerilor. Tocmai pentru ca BBC se adreseaza nu doar crestinilor, vorbim despre adoptarea unui limbaj care sa nu fie ancorat in crestinism. Atata tot.

P. S. Cum susţineţi că existenţa istorică a Domnului Iisus Hristos n-ar fi atestată în izvoare extrabiblice? Chiar nu cunoaşteţi niciun document istoric foarte apropiat de anii vieţii pământeşti ai Mântuitorului, care să-I ateste existenţa?

Pai nu este. Cel putin nu intr-un numar direct proportional cu caracterul special si miraculos al faptelor sale.

De exemplu, va rog sa imi mentionati o sursa extra biblica si contemporana care vorbeste de invierea mortilor din Ierusalim. Sa fi fost un eveniment atat de obisnuit incat sa nu fi fost consemnat de nimeni?