[OvidiuO]

Chiar daca nu este din Viata de familie, cred ca este un cuvant bun, aici:

Biserica nu e vinovată de căderile fiilor ei

Biserica noastră este desăvârşită. Nu-i lipseşte nimic, nu are nici un cusur. Noi, creştinii, atât laici, cât şi clerici, care n-o reprezentăm cu cinste, suntem cei plini de lipsuri şi cusururi. Iar ea nu poartă nici o vină pentru faptul că noi ne dovedim fii nevrednici ai ei. Dar, în ciuda nevredniciei noastre, nu trebuie să ne pierdem cu firea. E drept că s-a spus că „aleşii sunt puţini“, dar asta nu trebuie să ne neliniştească. Biserica este a lui Hristos, El o cârmuieşte. De aceea este desăvârşită şi neatinsă de întinăciune sau de puterea răului.
-Părinte Paisie, de ce nimeni nu ia atitudine faţă de atâtea scandaluri câte zguduie Biserica?
-Păi, în ce priveşte problemele bisericeşti, esenţialul nu este să iei atitudine. Credinciosul poate să suporte, răbdător, o anumită stare de lucruri, căci oricum Dumnezeu i-a arătat ce să facă. Dar una este să rabzi o stare de lucruri şi cu totul alta este să o şi accepţi sau să cazi de acord cu ea. Dar oricât de strigătoare la cer şi revoltătoare ar fi greşeala unuia sau altuia, e nevoie de multă delicateţe şi discernământ.
Orice este de spus să se spună cu îndrăzneală, dar şi cu respect, fără înjurături, fără scandaluri, fără publicitate. Să i se spună direct celui în cauză ce e de spus, cu iubire să fie îndemnat să fie mai cu băgare de seamă. Iubirea şi sinceritatea faţă de cel care greşeşte sunt semne ale discernământului.
Numai omul stăpânit de demoni îşi bate joc de semeni, dezvăluindu-le trecutul pentru a-i face de râs în faţa lumii şi a-i înşela, în felul acesta, pe cei slabi. Duhurile necurate nu scot niciodată la iveală virtuţile oamenilor, ci numai slăbiciunile şi păcatele lor. Acei scandalagii lipsiţi de discernământ se dovedesc a fi stăpâniţi de diavol.
Dimpotrivă, oamenii izbăviţi de patimi îndreaptă răul prin bunătate, tocmai pentru că ei nu mai au înlăuntrul lor nici un fel de răutăţi. Şi chiar dacă mai văd pe undeva vreo necurăţie, o acoperă, eventual cu vreo glumă, şi n-o scot la iveală, tocmai pentru ca ceilalţi să nu se smintească. Cei care provoacă scandaluri se aseamănă cu găinile care scormonesc prin gunoaie.
Astăzi, diavolul scorneşte multe urâciuni şi încurcă mult lucrurile, dar în cele din urmă va fi făcut de ruşine, iar cei care s-au îndeletnicit cu scandalurile, asemenea. După ani de chinuri, drepţii vor străluci ca soarele.
(Traducere şi adaptare de Sorina Munteanu, www.ioannis.loupassakis.fr.free)

convorbire cu pr. Paisie Aghioritul