Citat:
În prealabil postat de Anna
Sunt tanara, dar nu chiar asa de tanara :) Am si eu un prieten si il iubesc mult, de cand il cunosc este un om minunat, nu am ce sa-i reprosez, dar are si el un trecut foarte intunecat care nu ma ajuta cu nimic la imaginea barbatului. Nici eu nu-s tare cu motz, poate cine m-ar cunoaste ar zice ca ce persoana buna sunt, dar si eu am pacatele mele intunecate si ascunse, doar ca nu ma laud cu ele peste tot, nu le afisez pe toti peretii sa vada toti copiii.
|
Faptul ca si prietenul tau a avut un trecut intunecat, iar acum e un om minunat ar trebui sa iti intareasca increderea in oameni nu sa ti-o stirbeasca. Daca e asa cum zici, ar trebui sa te uiti la prietenul tau si sa vezi in el dovada vie a faptului ca oamenii sunt buni, la origine si ca din varii motive, o iau pe carari mai mult sau mai putin gresite, DAR se pot indrepta. Eu nu pot sa nu cred in bunatatea tuturor oamenilor, oricand de adanc ar fi ingropata sub pacatele si intunecimile lor. Ceea ce mi-a adus uneori durere, pentru ca extremele nu sunt bune, de orice fel ar fi ele. De aceea, sfatul meu este sa iei lumea asa cum e, cu bune cu rele. Unii oameni ne ranesc, altii ne alina. Pentru ca asta e mersul lucrurilor si pentru ca fara rau/urat nu ar exista bunatate/frumusete.