Citat:
În prealabil postat de anonim30
100% intru totul de acord. Numai ca, aici este vorba de desavarsire in iubire-in a iubii pe toti oamneii, indiferent despre cine ar fi vorba, la fel. Asa e, un om necredincios, ba mai mult un om credincios care nu a ajuns cat de cat la curatire, la despatimire nu poate cunoaste o astfel de iubire.
|
Off, asta vreau eu sa subliniez. Ca nu orice act de dragoste ne apropie de Dumnezeu,ci doar iubirea din tot sufletul.Ca nu trebuie sa iubim cu dogme ci cu inima. Ca ultimul necredincios din lumea asta ,daca face un act de iubire intensa,precum bunul samaritean ,este mai implinitor al poruncii,decat cel mai mare si mai cunoscator ortodox .Nu intamplator in acea parabola a bunului samaritean ,trecuse inainte un reprezentant al poporului ales (un evreu) si un reprezentant al calauzitorului poporului (un preot).La nimic nu le-a folosit alegerea lor ,daca nu au tresarit in fata aproapelui cazut.
Cand e vorba de un gest de iubire intensa,jertfelnica,sincera ,din toata inima ,nu se mai aplica nici o dogma,nici o bariera, pentru ca insusi Hristos faptuieste prin acel om.
Pentru ca este o lectie si pentru noi,cei credinciosi ,ca nu trebuie sa iubim cu ratiunea si cu masura , ci cu toata inima,sa simtim real nevoia celuilalt , sa ne contopim cu ceea ce el are nevoie.
Eu apar un principiu aici,poate nu exista nici un om pe pamant ca sa ajunga la aceste fapte de dragoste asa intensa ,cu uitare de sine,sau poate exista nenumarati in jurul nostru. Desigur,cea mai sigura cale de a ajunge la iubirea desavarsita este numai si numai Hristos ,si despatimirea,si renuntarea la sine .Desigur,ortodoxia e cel mai puternic ajutor care ne duce acolo
Iubirea insa este Hristos.Nimeni nu face o fapta de iubire pe lumea asta ,nici ultimul musulman nici arborigenul ,fara Hristos.Daca nu ar fi asa,nu ar mai fi El, Fiul Omului,Mantuitorul lumii,prototipul umanitatii ,Adevarul intrupat.
Singura problema este cat de desvarsita este acea iubire,pentru ca Hristos se reveleaza doar celui care atinge desavarsirea .Daca faci o donatie ,inca esti lumesc.Dar daca faci un dar cu jertfa de sine,asa cum a facut batrana cu cei 2 banuti,atunci ajungi la asemanarea cu Dumnezeul cel desvarsit.Se vede ca nu conteaza cantitatea ci calitatea actului.
Bineinteles ca e f putin probabil ca oamenii sa ajunga la aceasta desavarsire singuri,ca au nevoie de har ,si ca acesta le e dat simplu ,prin taine,dar aceasta nu diminueaza deloc principiul ca iubirea prin sine mantuieste