[dobrin7m]

Daca primim imagini prea minunate sa nu credem in ele ca cine suntem noi pacatosii sa ne invrednicim sa vedem chipul ingerilor sau ale Domnului nostru Iisus Hristos?

Insa de primim indemnuri, de credinta tare, de rugaciune, de iubire de Hristos, de dorinta de spovedanie si Impartasanie, de pocainta , acestea nu sunt inselare ci de la Domnul vin.
Ca inselatorul niciodata nu va povatui la bine, si nici nu va indemna la iubire de Dumnezeu.

Deci semnul de inselare acesta este: in imaginea cea minunata, sau in cuvant, daca se strecoara fie si numai un graunte de rau atunci e inselare.

Iata un exemplu de inselare pe care eu l-am trait: l-am mai spus dar il amintesc: citeam din Psaltire, plangand tare, cu multa intristare si pe cand am ajuns la a treia catisma citita am simtit dintr-o data o mireasma atat de minunata si de placuta de nedescris. M-am oprit brusc din citit si am inceput sa caut prin camera sa vad de unde este mirosul cel minunat. Dar parca era raspandit prin toata casa , insa o neliniste mare m-a cuprins.

iata inselarea. Mireasma minunata care a adus neliniste si intreruperea rugaciunii.
O fi fost ea minunata, va spun a fost mai minunata decat mirul si tamaia , deci imbracata frumos, dar a adus raul. M-a intrerupt din rugaciunea facuta Domnului si mi-a adus neliniste mare. Iata nevrednica de mine si pacatoasa.

Acum un exemplu care nu a fost inselare: m-am pus sa fac Rugaciunea lui Iisus cu metanie mare. Si desi era nevointa avand durere de coloana, am continuat asa cum am putut. Cand am ajuns pe la a 6-a bobita de pe ata, camera a disparut , eu continuam sa fac metania si rugaciunea insa eram ca pe Golgota, cu cele trei cruci si Hristos in mijloc rastignit. Era exact la ceasul al noulea. Cerul intunecat ca de furtuna, si Hristos rastignit pe cruce in departare. Nu m-am oprit din metanii si rugaciune dar in acelsi timp am zis: Doamne te rog de e inselare ajuta-ma si fa sa dispara imaginea aceasta te rog. Dar nu a disparut. Am privit asa, continuand sa fac metanii nu stiu cat. Nu am mai simtit nevointa insa la un moment dat a disparut si a revenit camera mea. Am fost atenta la bobitele metanierului. Ajunsesem la sfarsitul atei. facusem 33 de metanii si nici nu le-am simtit , parca le facusem intr-o clipita.
Parintele meu mi-a spus: vezi cum a facut Dumnezeu sa iti arate cat de neputinciosi suntem noi fara El? Cat de usor se fac toate cu El chiar si rugaciunea si nevointa? S-a miluit de dumneata o pacatoasa, ca sa iti sporeasca credinta si ravna. Dar asta nu inseamna ca esti vrednica de fata lui Hristos. De aceea ai vazut doar un tablou al rastignirii nu pe insusi Domnul Iisus Hristos. Ca cine suntem noi sa vedem fata Domnului? Cum sa ne semetim sa credem ca suntem vrednici de asta?