Abia m-am intors de la Sihastria. Am asistat cu durere la criza unei demonizate:(
Fratilor va spun cu mana pe inima, de vom vedea si VOM CONSTIENTIZA cat de departe suntem de mantuire am plange in fiecare clipa a vietii noastre. Ah! daca as putea sa va spun cele ce striga..nebuna ma veti face!! Vorbiti aici despre animale,despre cat de mult le iubiti..dar oare asta ne va mantui? Cati dintre voi ingrijiti un bolnav? cati dintre voi hraniti un sarman? Oare cate am putea face cu banii care ii dati pe mancarea cainilor? Timpul ce il acordati lor..cum va fi socotit in fata Lui D-zeu? Si eu am avut caine, NU VA JUDEC!!! dar plang si pentru mine si pentru voi..Uitam ESENTIALUL!! Ne cramponam de cele mici facandu-le mari si importante, mangaindu-ne constiinta ca avem inima milostiva...da si animalele sunt tot zidirea Lui dar NICIODATA nu va putea egala jertfa, milostenia facuta catre un semen al nostru cu "jertfa" de a ingriji un animal.Nu spun sa nu ii iubim, dar sa Nu ingaduim fratilor sa ne pierdem mantuirea ( Doamne fereste) pentru un animal. Am caz concret o vecina pe scara creste un boxer intr-un apartament dar fiica o creste bunica ..pentru ca ea are un program prea incarcat...acum 2 ani a pierdut catelul si a oferit rascumparare 200euro..dar fetitei ii cumpara haine de la second hand..si exemple mai sunt...
Sa iubim animalele!! dar sa nu oferim unui animal ceia ce i se cuvine DE DREPT unui OM...