În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Pomelnice, în sensul de liste de nume care se dau preotului spre a fi citite în diferitele rubrici ale Sf Liturghii (Misse) nu există. Când cineva vrea să pomenească pe altcineva, sau să fie pomenit el însuși ori vreo intenție a sa, procedura este următoarea: se duce la cancelarie în timpul programului cu publicul și vorbește cu preotul care este de serviciu. El precizează dacă dorește o Missă privată, adică o Liturghie oficiată numai pentru el, sau dacă dorește ca el (sau intenția lui, sau altcineva) să fie inclus într-o Liturghie cu intenție colectivă ("Missa pro populo"). Preotul îl programează la o dată și o oră la care petentul poate asista el însuși la Liturghie. Persoanele (sau/și) intențiile se citesc o singură dată, după Ofertoriu (rubrică ce corespunde cu Rugăciunea Punerii Înainte din ritul răsăritean). Se citesc mai întâi intențiile Sf Părinte, apoi ale episcopului și apoi cele private. În final e cam așa:
Preot: "Pentru pacea popoarelor Africii" (intenția Sf Părinte)
Congregație: "Te rugăm, ascultă-ne !"
Preot: "Pentru ridicarea Monseniorului Vladimir Ghica, plecat dintre noi cu faimă de martir, la cinstea altarelor" (intenția episcopului)
Congregația: "Te rugăm, ascultă-ne !"
Preot: "Pentru bun răspuns la examen al servului lui Dumnezeu Mihnea, pentru care săvârșim această Sfântă Jertfă" (intenția privată)
Congregația: "Te rugăm, ascultă-ne !".
În Codex, nu-mi amintesc de vreun impediment canonic. Nu am întâlnit obiecții nici pe teren. Obișnuiesc să trec pe orice pomelnic pentru morți, după cei din familia mea (ortodocși) pe următorii: Carol, Elisabeta, Ferdinand, Maria, Carol, Elena (a căror apartenență la ortodoxie e publică). Nu s-a întâmplat ca preotul să nu citească pomelnicul, deși nu întotdeauna la Vohodul Mare, așa cum aș fi vrut.
Dar nu sunt singurul. E cineva care îl tot pomenește pe Mihai Eminescu.
Pe de altă parte, nu știu ce s-ar întâmpla dacă l-aș pune pe pomelnic pe Martin Luther, să zicem. Sau pe Mahomed. Îmi imaginez că s-ar putea ca preotul să aibă obiecții, ca putând fi pricină de scandal, nu impediment canonic. La urma urmei, dacă Papa Grigore cel Mare s-a putut ruga pentru un păgân anticreștin precum Împăratul Traian, de ce nu ? La urma urmei, homo proposit, Deus disposit.
|