Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Simțul realității, dar care realitate? Obiectivă, sau subiectivă? Realitatea pe care o vezi în lume, în ceilalți, sau în tine însuți? Din ce perspectivă îți formezi părerea? Pentru că ce se întâmplă între doi oameni care se iubesc ține de o realitate mai mult a lor. E între ei și Dumnezeu.
Iar realitatea asta subiectivă trebuie să o trăiești ca să o înțelegi. Nu se poate vorbi de ea fără să treci prin ea. Așa e orice relație. Inclusiv cea cu Dumnezeu.
|
Eu vorbesc despre lucrutile concrete. In momentul in care te afecteaza pe tine nu mai esti obiectiv. Ceea ce este normal devine irelevant cand esti implicat.
Dar simtul realitatii se refera la viata concreta. La lucrurile pe care le poti privi detasat. La concluziile pe care le poti trage din experientele proprii sau ale celorlalti atunci cand le poti analiza obiectiv. Atunci cand ai trecut peste ele si nu mai esti influentat afectiv.
Oamenii care nu au simtul realitatii iau de bune unele afirmatii si atat. Nu au filtru de discernamat. Tot ceea ce ii afecteaza negativ e rau. Tot ceea ce ii afecteaza pozitiv e bun. In rest nu mai conteaza nimic.