Cuvântul 'Călugăr' , vine de la 'Kalos Gheros', care in greacă se traduce 'Bătrân frumos' . La fel, cuvăntul monah înseamnă însingurat(sau singur), în ideea de a descrie starea omului dedicat spiritualului (înstrainat de tot ce este creat , dar in primul rând interior, în inima sa , în sensul de a nu mai dori(pofti, râvni) absolut nimic din lumea creată.
Nume Kalos Gheros dat, tocmai pentru a marca frumuseţea spirituală , şi deci şi sufletească , dincolo de aspectul îmbătrânit al trupului;
evident ca asta ţine de efotul personal de a asimila si dobândi virtuţi, sau mai bine ,Virtutea.
Căci nu orice om ce îmbracă rasa neagră şi rămane în comunitatea monahală, este şi plăcut Domnului şi iubit. El priveşte doar la inimă.
Astfel , un om care rămâne totuşi in societate, dar lăuntrul său şi-l face aşa încât ,,nu mai trăieşte el, ci Christos în el'' , este cu adevărat plăcut mult şi iubit de Domnul , şi vrednic să fie numit 'monah', si apoi 'călugăr'.
În timp ce, un altul, care face parte dintro mânăstire, dar în inima sa încă mai sunt multe pofte, sau fie si mici ataşamente legate de tot ce ţine de lumea aceasta (creată) , să meargă şi intro peşteră , şi acolo să îl găsească şi sfârşitul - nu se poate numi monah cu adevărat . Căci aşa s-a însingurat numai cu trupul, care putrezeşte dupa moartea sa, şi cu sufletul său merge mai departe în lumea de dincolo.