Citat:
În prealabil postat de Solveig
Nu e legat de tema topicului, dar pe mina ma intriga ideea asta a ortodocsilor ca viata asa trebuie sa fie, un chin, ca Domnul e musai sa ne dea greutati.
Poate ca e "obligat" uneori sa ne trimita incercari, ca altfel nu ne trezim, dar este multa bucurie chiar si in suferinta, daca e cu Domnul!
Eu cunosc ca Domnul e boier, risipitor, e nesfarsit de bun; si nu dupa pacatele noastre ne da noua. Nu ne-a zis El : Bucurati-va pururea?
Ca iata a venit prin Cruce BUCURIE la TOATA LUMEA!
|
Nu e vorba de chin. Se numeste asumarea Crucii. Fiecare are crucea sa. Daca imi gasiti un singur exemplu al unui sfant care sa fi trait fara as asuma crucea si implicit suferinta eu va dau dreptate.
Am mai zis si asta. Exact asa s-a ajuns la idolatrie. Omul stia ca exista Dumnezeu si care este Acesta. Doar ca nu "le-a placut de Dumnezeu". Eu vroiau un dumnezeu caruia sa ii implineasca voia. Dar voia pe care trebuia sa o implineasca era voia lor. Si-au facut ei dumnezeu dupa chipul si asemanarea lor. Asa si acum. Noua nu ne place voia Lui Dumnezeu. Noua ne place sa trandavim in fata televizorului, sa ne facem concedii in strainatate, sa cheltuim banii pe lucruri "de firma", si cand avem timp sa ne aducem aminte de Dumnezeu. Dar asta acasa pentru ca "eu cred in sinea mea si imi e suficient". "Nu am nevoie de intermediari". Exista un proverb care se potriveste foarte bine ca exemplu, doar ca e cam obsecen si ma abtin sa il spun.
Bucuria care a venit prin cruce se refera la bucuria mantuirii si nu la placerile vietii. Bucuria vine si din lipsurile materiale.