Citat:
În prealabil postat de Solveig
Nu e legat de tema topicului, dar pe mina ma intriga ideea asta a ortodocsilor ca viata asa trebuie sa fie, un chin, ca Domnul e musai sa ne dea greutati.
Poate ca e "obligat" uneori sa ne trimita incercari, ca altfel nu ne trezim, dar este multa bucurie chiar si in suferinta, daca e cu Domnul!
Eu cunosc ca Domnul e boier, risipitor, e nesfarsit de bun; si nu dupa pacatele noastre ne da noua. Nu ne-a zis El : Bucurati-va pururea?
Ca iata a venit prin Cruce BUCURIE la TOATA LUMEA!
|
Superb postul!
M-a uns la suflet. Asa e : Domnul nostru e boier mare!
El ne da bucurii mereu, insusi crestinismul e o religie a bucuriei. Doar ca asa cum aurul se curateste in foc si devine stralucitor, la fel si crestinul se curateste in focul suferintelor ptr a se lamuri: e aur sau alama?
Bucuria cu suferinta se impletsesc reciproc.pare paradoxal, nu?
Suferinta ptr Hristos iti pricinuieste o vatamare a trupului o rana a sufletului, atunci se coboara Harul care iti ofera bucurie si iti unge sufletul cu un balsam. Nu mai departe de sfintii mucenici: in chinuri graznice, ei erau cuprinsi de o pace, de bucuria Invierii.
Cum nu poti separa trandafirul care pe langa mirosul suav are si o culoare minunata si o catifelare delicata de spini asa nu poti separa Viata In Hristos, cu pacea si bucuria pe care ti-o ofera de cruce, inteleasa prin multitudinea incercarilor menite sa ne caleasca.